E bine că ministrul Sănătății a ieșit public să vorbească despre contestațiile de la examenul de medic specialist. Numai că, ascultându-i explicațiile, ai impresia că universitățile de medicină sunt niște instituții supranaționale, asupra cărora ministerul său nu are nicio autoritate.
Cseke Attila ne explică solemn că Ministerul Sănătății nu elaborează subiectele, nu întocmește baremele, că examenul se desfășoară prin universități și că eventualele contestații sunt soluționate de comisiile din centrele universitare. Ministerul va strânge informații din teritoriu și, dacă baremul se dovedește viciat, va găsi soluții.
Extraordinară această prezentare a propriilor atribuții! Parcă ascultăm un ministru român care așteaptă o decizie de la Bruxelles, nu conducătorul instituției căreia legea îi încredințează organizarea examenului național de specialist.
Articolul 15 din OG nr. 18/2009, în forma modificată pentru noul sistem de examinare, stabilește că Ministerul Sănătății organizează examenul, iar membrii comisiei naționale care elaborează subiectele sunt desemnați prin ordin al ministrului. Mai mult, metodologia din 2026, semnată chiar de Cseke Attila, permite ca membrii comisiei care întocmește baremul să participe și în comisiile locale de contestații.
Profesorii universitari au competența științifică de a formula subiectele. Rectorii conduc universități autonome. Dar autonomia universitară nu îi transformă în autorități independente de cadrul legal al examenului național și nici nu exonerează Ministerul Sănătății de atribuțiile sale.
De ani întregi, universitățile de medicină au acumulat o influență considerabilă asupra pregătirii și evaluării viitorilor specialiști. Coordonatorii universitari participă la formarea rezidenților, la elaborarea subiectelor și la examinarea candidaților. Într-un asemenea sistem, controlul instituțional și independența verificării sunt cu atât mai importante.
Iar când apar contestații privind un barem național, ministrul ne vorbește despre cine a redactat întrebările, fără să explice concret cine verifică eventualele erori științifice și cum pot fi corectate rezultatele tuturor candidaților afectați.
În iulie, Cseke Attila prezenta subiectele unice drept o reformă a Ministerului Sănătății, menită să asigure aceleași standarde în toată țara. În octombrie, când reforma este pusă la încercare, explicația publică se mută către universități și comisiile lor.
Dacă Ministerul Sănătății organizează examenul numai când trebuie anunțată o reformă, iar când apar problemele ni se explică faptul că universitățile se ocupă de toate, ajungem la o situație absurdă: autoritatea publică își revendică succesul, dar nu mai știe să explice unde începe propria răspundere.
Cseke Attila ar face bine să recitească ordinul pe care l-a semnat. Universitățile de medicină sunt în România, nu la Vatican. Iar Ministerul Sănătății are atribuții stabilite prin lege, nu un simplu rol de observator.
