Președintele CNAS recunoaște că managerii umflă artificial numărul de paturi pentru a trage mai mulți bani de la stat. Pe 21 aprilie scriam despre sălile de operație blocate cu pacienți-fantomă. Toate aceste elemente se unesc într-un mecanism perfect: Republica UMF a transformat spitalele publice în afaceri private.
Paturi fantomă. Săli fantomă. Pacienți fantomă. Intervenții fantomă. Toate au același scop: să creeze aparența de activitate maximă pentru a justifica bugete cât mai mari și a bloca accesul real al pacienților.
La Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” din Iași, singurul aparat public de litotritie extracorporeală din regiune este ținut sub cheie de un singur medic, în timp ce sălile de operație sunt rezervate cu nume fictive – „dnul Caltaboș”, „dna Mămăliga”, „domnul Sarmală”. Aceste înregistrări permit crearea unei aparențe de ocupare totală, blocarea programărilor reale și direcționarea cazurilor către clinici private.
Fenomenul este larg răspândit. În multe unități de urgență, sălile de operație sunt blocate sistematic cu intervenții elective bine plătite – sleeve-uri gastrice, tiroidectomii și alte proceduri „curate” – ca și cum toată lumea și-ar scoate tiroida ca pe o măsea de minte.
La Spitalul Sf. Spiridon din Iași, de exemplu, există chirurgi care, în afara tiroidectomiilor, nu au mai operat practic nimic de peste zece ani. După operație, pacienții sunt trimiși sistematic la controale și investigații în clinici private controlate de aceleași rețele, unde plătesc onorarii și se cotizează „curat” șpaga.
Mai grav, la același spital, fosta șefă a Clinicii de Dermatovenerologie, prof. dr. Laura Gheucă Solovăstru, și-a ținut părinții internați cumulativ peste 1.229 de zile (tatăl 927 zile, mama 302 zile) în doar șase ani. Ancheta internă a confirmat că internările nu erau justificate medical, dar consecințele au fost minime: a fost demisă doar din funcția de conducere, rămânând medic în spital. Nu a existat concediere completă, recuperare de prejudiciu semnificativ sau sancțiuni penale publice raportate.
Același mecanism funcționează la scară națională. Managerii umflă paturi pe hârtie și declară capacități inexistente pentru a contracta fonduri mai mari de la CNAS. Banii contribuabililor nu ajung la pacientul real, ci susțin scheme de personal inutile, posturi rezervate și afaceri private. Practic, spitalele publice au devenit rampe de lansare pentru clinici private ale acelorași familii de umefistani.
Fostul ministru a promis „flexibilizare”. Fără transparență reală, fără registru digital centralizat și fără sancțiuni pentru fals în documente, aceste măsuri devin inutile. Extinderea orelor de lucru nu rezolvă nimic când sala este blocată de pacienți-fantomă, iar paturile există doar pe hârtie.
Consecințele sunt dramatice:
- Cazuri urgente care așteaptă luni de zile.
- Tineri specialiști competenți blocați sau plecați din țară.
- Pacienți care plătesc dublu – prin taxe și prin migrația forțată către privat.
„Republica UMF” nu mai este doar o problemă a universităților. Ea a capturat spitalele publice. Rectorii, decanii și rețelele academice au devenit proprietari invizibili ai resurselor publice: controlează posturile didactice, integrarea clinică, managementul spitalicesc și, indirect, fluxul de bani.
Este momentul ca autoritățile să acționeze concret:
- Implementarea unui sistem digital unic de programare a intervențiilor și echipamentelor.
- Verificări reale ale numărului de paturi și sancțiuni pentru umflarea artificială.
- Rotații obligatorii și separarea conflictelor de interese (Exemplu practic: dacă un profesor controlează singurul aparat de litotritie, rotația obligatorie ar însemna ca și alți urologi competenți să aibă acces programat la el, nu doar la discreția „proprietarului”).
- Finanțare bazată strict pe activitatea reală, nu pe declarații pe hârtie.
Spitalele publice nu aparțin nimănui personal. Ele aparțin cetățenilor care le finanțează. Atâta timp cât fantomele dictează regulile, orice discurs despre reformă rămâne o perdea de fum.
Pacienții români merită un sistem modern, nu o scenografie cu paturi și săli fantomă. Când vom vedea o curățare reală, nu doar declarații? Până atunci, „Republica UMF” continuă să producă fantome, iar noi plătim prețul.
