Pe 5 noiembrie 2026, două cercetări publicate simultan în revistele medicale JAMA și JAMA Pediatrics au adus date îngrijorătoare despre o practică pe care medicina o consideră esențială de peste șase decenii: administrarea profilactică a vitaminei K la naștere. În Statele Unite, proporția nou-născuților care nu primesc injecția a crescut considerabil, iar această evoluție este însoțită de o creștere a diagnosticelor de deficit de vitamina K și a hemoragiilor, inclusiv a celor intracraniene.
Prima cercetare, coordonată de Kristan Scott, de la Children’s Hospital of Philadelphia, a analizat datele medicale a 5.240.780 de copii născuți între 2017 și 2025. Proporția celor care nu au primit vitamina K intramuscular a crescut de la 3,1% la 6,8%, iar comparația dintre copiii protejați și cei fără profilaxie a evidențiat diferențe importante: 288 de evenimente hemoragice la 10.000 de nașteri în grupul fără injecție, față de aproximativ 186 în grupul care a primit-o.
După ajustarea statistică pentru factorii analizați, riscul de hemoragie a fost cu 47% mai mare în grupul fără profilaxie, în timp ce riscul de hemoragie intracraniană a fost de 2,43 ori mai mare. Cercetătorii au identificat și o asociere cu mortalitatea însoțită de diagnostice hemoragice în timpul internării la naștere. Sunt rezultate obținute dintr-un studiu observațional, care nu demonstrează că fiecare hemoragie a fost provocată de deficitul de vitamina K, dar care confirmă asocierea dintre neadministrarea profilaxiei și riscurile hemoragice severe.
A doua cercetare, realizată de Elizabeth Wolf și colaboratorii săi de la Virginia Commonwealth University, a examinat înregistrările medicale a peste 11 milioane de sugari. Între 2017 și 2025, proporția celor care au primit injecția a scăzut de la 97,7% la 95%, în timp ce rata diagnosticelor de deficit de vitamina K a crescut cu 216%, iar cea a diagnosticelor de boală hemoragică asociată deficitului a crescut cu 347%.
În total, cercetătorii au identificat 5.217 diagnostice de boală hemoragică prin deficit de vitamina K. Creșterea este impresionantă, dar interpretarea necesită prudență: diagnosticele provin din codificarea medicală, iar cele două studii americane utilizează baze de date care se suprapun. Nu vorbim despre două populații complet independente și nici despre dovada că toate cazurile au fost consecința unui refuz parental explicit.
Dincolo de aceste limite metodologice, rezultatele readuc în atenție o problemă medicală cunoscută. Nou-născuții au rezerve fiziologic reduse de vitamina K, deoarece transferul placentar este limitat, iar aportul și sinteza intestinală din primele săptămâni nu asigură întotdeauna necesarul pentru coagularea normală a sângelui. În absența profilaxiei, unii copii pot dezvolta boala hemoragică prin deficit de vitamina K, inclusiv forma tardivă, care poate apărea după externare, la un sugar aparent sănătos.
Această formă este deosebit de periculoasă deoarece hemoragia intracraniană poate reprezenta prima manifestare clinică. Literatura medicală arată că între 30% și 60% dintre copiii care dezvoltă boala hemoragică tardivă prezintă sângerări intracraniene, cu posibilitatea unor sechele neurologice permanente sau a decesului. Procentul nu se referă la toți copiii care nu primesc vitamina K, ci exclusiv la cei care dezvoltă această complicație rară.
Profilaxia intramusculară este recomandată de Academia Americană de Pediatrie încă din 1961. Nu reprezintă o intervenție experimentală, nu este un vaccin și nu urmărește tratarea unei boli deja instalate, ci prevenirea unui deficit fiziologic care, într-un număr redus de cazuri, poate avea consecințe devastatoare. Tocmai raritatea complicației explică de ce unii părinți ajung să considere injecția inutilă: majoritatea copiilor neprotejați nu vor dezvolta hemoragii, dar această constatare individuală nu anulează riscul demonstrat la nivelul populației.
Controversa are și o dimensiune socială. Neîncrederea în vaccinuri, suspiciunile privind intervențiile medicale și informațiile neverificate distribuite în mediul online ajung să influențeze inclusiv decizii care nu au legătură cu vaccinarea. Unii părinți refuză vitamina K pentru că o confundă cu un vaccin, alții consideră că alăptarea exclusivă sau tăierea tardivă a cordonului ombilical ar elimina necesitatea profilaxiei. Niciuna dintre aceste practici nu înlocuiește protecția oferită de vitamina K.
Există însă o diferență importantă între refuzul oricărei profilaxii și solicitarea administrării orale. În Franța și în alte țări europene sunt utilizate scheme orale cu doze repetate, deși administrarea intramusculară oferă o protecție mai sigură, în special împotriva formelor tardive și în situațiile în care copilul prezintă tulburări de absorbție încă nediagnosticate. A trata toate aceste opțiuni drept manifestări identice ale neîncrederii ar însemna să ignorăm diferențe medicale reale.
În România, un studiu publicat în 2022 de cercetători de la UMF Iași, pe baza răspunsurilor a 110 medici, arăta că 83,6% dintre participanți percepeau o creștere a refuzurilor parentale. Cercetarea nu stabilea însă proporția națională a copiilor care nu primesc vitamina K și nici evoluția acesteia în timp. În lipsa unor statistici publice recente, nu putem afirma că România urmează aceeași tendință sau că înregistrează aceeași amploare a complicațiilor observate în Statele Unite.
Ar fi util ca Ministerul Sănătății și instituțiile responsabile de supravegherea sănătății nou-născuților să prezinte date privind refuzurile documentate, cazurile confirmate de boală hemoragică prin deficit de vitamina K și procedurile aplicate atunci când părinții nu acceptă profilaxia. De asemenea, ar trebui clarificat dacă maternitățile dispun de alternative orale adecvate și cum este urmărit copilul externat fără protecție.
Respectarea consimțământului informat este obligatorie, iar medicii au responsabilitatea de a explica beneficiile și riscurile fără intimidare sau dispreț. Dar o experiență neplăcută în maternitate, oricât de justificată ar fi nemulțumirea părinților, nu schimbă mecanismele coagulării și nici rezultatele cercetărilor medicale. Critica legitimă a sistemului sanitar nu poate constitui, în sine, un argument împotriva unei intervenții preventive demonstrate.
În cele din urmă, decizia aparține adulților, în limitele responsabilităților lor legale, dar consecințele medicale sunt suportate de copil. El nu participă la dezbaterile despre industria farmaceutică, nu citește postările de pe rețelele sociale și nu poate evalua riscurile pe care părinții le acceptă în numele său.
Datele publicate în noiembrie 2026 nu schimbă recomandarea medicală privind vitamina K. Ele arată ce se poate întâmpla atunci când o măsură preventivă eficientă, utilizată de generații, începe să fie abandonată. Iar faptul că majoritatea copiilor neprotejați nu vor suferi o hemoragie nu este un argument pentru refuz, ci explicația pentru care consecințele acestuia pot rămâne multă vreme invizibile.
Bibliografie
1. Scott K, Handley SC, Lo JY, et al. Nonreceipt of Newborn Vitamin K and Risk of Bleeding. JAMA. Publicat online la 5 noiembrie 2026. DOI: 10.1001/jama.2026.21764.
https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2856300
2. Wolf ER, French E, Niaki DS, Woolf SH. Vitamin K Deficiency and Associated Bleeding in Infants. JAMA Pediatrics. Publicat online la 5 noiembrie 2026. DOI: 10.1001/jamapediatrics.2026.5794.
https://jamanetwork.com/journals/jamapediatrics/fullarticle/2856352
3. Hand I, Noble L, Abrams SA, et al. Vitamin K and the Newborn Infant. Pediatrics. 2022;149(3):e2021056036.
https://doi.org/10.1542/peds.2021-056036
4. Avasiloaiei A, Socolov DG, Stamatin M, Moscalu M. Physicians’ Opinion and Practice of Vitamin K Administration at Birth in Romania. Healthcare. 2022;10(3):552.
https://doi.org/10.3390/healthcare10030552
5. Mirone A, et al. Vitamin K Prophylaxis in Newborns: A Narrative Review of the Molecular Basis, Clinical Evidence, and Comparative Effectiveness of Intramuscular Versus Oral Administration and Parental Hesitation. International Journal of Molecular Sciences. 2026;27(4):1669.
https://doi.org/10.3390/ijms27041669
Vezi și
David, copilul prins între Avastin și Minister — 30 septembrie 2026.
Prevenția românească: bani, șefi, strategii și pacientul pe cont propriu — 7 septembrie 2026.