Alexandru Rogobete anunță desființarea unor comisii ministeriale și simplificarea procedurilor de recunoaștere a pregătirii medicale, în timp ce universitățile de medicină au primit atribuții administrative extinse asupra rezidențiatului, iar profesorii coordonatori au ajuns să influențeze decisiv mobilitatea profesională a medicilor aflați în pregătire. Un rezident poate fi acceptat într-un spital universitar din Franța, poate avea toate condițiile necesare pentru a învăța acolo și totuși să nu poată pleca din România, pentru că regulamentul propriei universități îi interzice acest lucru. Iar ministrul Sănătății vorbește despre reforma comisiilor de la București, de parcă acolo ar începe toate problemele.
Începând cu 1 septembrie 2025, prin Ordinul comun nr. 1.066/3.769/2025, universitățile de medicină au preluat de la direcțiile de sănătate publică o parte importantă a administrării rezidențiatului. Gestionează parcursul de pregătire, documentele, rotațiile și procedurile universitare, în timp ce coordonatorii desemnați în cadrul acestui sistem au atribuții de avizare a transferurilor, detașărilor și recunoașterii stagiilor efectuate în străinătate.
Toată această putere administrativă a fost concentrată în instituții care nici măcar nu se află în subordinea Ministerului Sănătății. Universitățile funcționează în sistemul de învățământ superior, sub regimul autonomiei universitare, iar rectorii lor nu primesc ordine ierarhice de la ministrul Sănătății. Cu toate acestea, Ministerul continuă să fie responsabil de reglementarea rezidențiatului și de aprobarea unor proceduri ale căror etape obligatorii se desfășoară în universități.
La UMF „Grigore T. Popa” din Iași putem vedea exact ce înseamnă această organizare.
Regulamentul RG-42, intrat în vigoare la 2 septembrie 2025, stabilește la articolul 25 că rezidenții pot solicita întreruperea pregătirii pentru efectuarea unor stagii în străinătate numai începând cu anul al III-lea și după efectuarea a minimum 12 luni din modulul de specialitate. Sunt două condiții cumulative pe care articolul 21 din regulamentul național nu le prevede expres.
Un medic rezident din anul II, acceptat într-un spital universitar din Franța, unde ar putea participa la intervenții și ar putea dobândi competențe pe care nu are posibilitatea să le învețe în România, se lovește de interdicția introdusă prin regulamentul universității ieșene. Nu contează că spitalul francez îl primește, că programul corespunde pregătirii sale sau că medicul își poate suporta cheltuielile. La Iași, senatul universitar a decis că trebuie să mai aștepte.
Așadar, în România anului 2026, o universitate de medicină poate introduce condiții suplimentare pentru accesul la pregătirea internațională, iar un rezident care a obținut un loc într-un spital european ajunge să depindă de o restricție administrativă locală. În loc să încurajăm medicii să învețe în centre performante și să aducă înapoi experiența dobândită, le punem piedici prin regulamente aprobate în ședințele senatelor universitare.
Iar controlul nu se termină odată cu plecarea.
Articolul 21 alineatul (5) din regulamentul național cere, pentru recunoașterea stagiului efectuat în străinătate, confirmarea scrisă a coordonatorului român privind corespondența pregătirii cu curriculumul și recomandarea acestuia de recunoaștere. Direcția universitară verifică documentele și le transmite Ministerului Sănătății, care emite decizia finală.
În regulamentul UMF Iași, la articolul 25 alineatul (5), apare inclusiv formularea că cererea adresată Direcției de Pregătire în Rezidențiat este aprobată de aceasta, deși regulamentul național atribuie Ministerului Sănătății competența recunoașterii integrale sau parțiale a stagiilor externe.
Universitatea a introdus astfel în propria procedură o aprobare internă suplimentară, iar coordonatorul român rămâne omul de a cărui recomandare depinde valorificarea pregătirii efectuate într-un spital străin.
Medicul poate petrece șase luni într-un spital universitar francez, poate participa la activități clinice și poate reveni cu documente care îi atestă pregătirea, dar dacă perioada respectivă nu este recunoscută, integral sau parțial, rezidențiatul său poate fi prelungit. În această ecuație, recomandarea unui profesor din România poate influența nu doar posibilitatea medicului de a învăța în străinătate, ci și momentul în care își finalizează specialitatea.
Același mecanism de dependență se regăsește și în transferurile între centre universitare. Procedurile publicate de universitățile din Iași, Timișoara, București și Cluj solicită avizul coordonatorului din centrul de plecare, astfel încât un medic care dorește să se transfere pentru că nu beneficiază de pregătire corespunzătoare sau pentru că se află într-un conflict profesional cu profesorul său trebuie să treacă inclusiv prin filtrul celui de sub a cărui coordonare încearcă să plece.
Este una dintre cele mai absurde construcții administrative ale sistemului: îi ceri acordul profesorului de care vrei să te desparți, iar apoi pretinzi că rezidentul beneficiază de libertate de mobilitate profesională.
În tot acest timp, universitățile gestionează dosarele, coordonatorii emit avize, iar Ministerul Sănătății intervine la capătul unui circuit administrativ asupra căruia nu exercită control ierarhic direct. Ministrul poate semna aprobarea finală, dar semnătura sa nu ajută cu nimic medicul care nu a trecut de condițiile impuse de universitate.
Domnule Rogobete, dumneavoastră ați preluat un minister care, împreună cu Ministerul Educației, a construit și reglementat acest mecanism. Ați moștenit un sistem în care universitățile au acumulat atribuții administrative importante, iar profesorii coordonatori au primit puterea de a aviza decizii care pot schimba parcursul profesional al unui rezident. Acum anunțați că eliminați comisii, dar lăsați neatinsă dependența medicilor de avizele și regulamentele universitare.
La UMF Iași aveți deja un document oficial care merită pus pe masa celor două ministere: RG-42, articolul 25. Acolo sunt scrise restricția privind anul al III-lea, condiția celor 12 luni din modulul de specialitate și aprobarea universitară introdusă în procedura recunoașterii stagiilor externe. Comparați-l cu articolul 21 al regulamentului național și cereți rectoratului să explice temeiul juridic al acestor condiții.
Apoi verificați toate centrele universitare, fiindcă rezidențiatul este o formă de pregătire reglementată național, iar accesul medicilor la stagii externe și transferuri nu ar trebui să depindă de regulile pe care fiecare universitate decide să le adauge după bunul plac.
Dacă doriți o reformă cu efect asupra vieții profesionale a rezidenților, introduceți termene clare, obligația motivării avizelor negative și o procedură independentă de reexaminare, prin care medicul să nu fie obligat să aștepte bunăvoința aceluiași coordonator cu care se află în conflict. Faceți publice inclusiv solicitările oprite la nivel universitar, nu doar aprobările emise de Minister, și eliminați condițiile locale care nu au un temei legal suficient.
Altfel, desființarea unor comisii va rămâne o operațiune administrativă prezentată drept mare reformă, în timp ce mecanismele care pot bloca mobilitatea medicilor vor continua să funcționeze nestingherite în universități.
Domnule Rogobete, ați lăsat rezidențiatul în mâinile unor structuri universitare pe care nu le conduceți, dar pentru ale căror efecte administrative continuați să răspundeți politic. Acum aveți de ales între a reforma cu adevărat regulile și a vă mulțumi să eliminați câteva comisii dintr-un minister care primește dosarele numai după ce alții au decis dacă merită să ajungă acolo.
Iar dacă un spital universitar din Franța consideră că un medic român merită primit la pregătire, dar o universitate din România îl obligă să aștepte încă un an în baza propriului regulament, atunci poate că nu medicul are o problemă de pregătire.
Poate că universitatea are o problemă cu libertatea lui de a se pregăti și în altă parte.
Bibliografie și documente oficiale
- OG nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, cu modificările ulterioare: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/110922
- Ordinul comun MS/MEC nr. 1.066/3.769/2025, regulamentul național al rezidențiatului, articolele 8, 21, 25 și 26: https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/297076
- UMF „Grigore T. Popa” Iași – Regulamentul RG-42, articolul 25: https://www.umfiasi.ro/ro/universitate/organizare/Documents/Regulamente/Rezidentiat/RG-42.pdf
- UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca – Proceduri privind transferul rezidenților: https://umfcluj.ro/universitate/prorectorate/prorectorat-rezidentiat-cursuri-postuniversitare/rezidentiat/proceduri/transfer/
- UMF „Victor Babeș” Timișoara – Cerere pentru avizul coordonatorului de plecare: https://www.umft.ro/wp-content/uploads/2024/03/model-cerere-aviz-coordonator-de-PLECARE_transfer-rezidenti.pdf
- Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/57426
