Discutam cu un profesor de la UMF Iași despre concursurile pentru ocuparea posturilor din spitalele clinice și din universitățile de medicină.
L-am întrebat dacă se mai organizează concursuri pe bune.
Răspunsul lui a fost delicios:
„Uite că tac și mă gândesc dacă mai știu de vreun post care să se dea pe bune. (PAUZĂ). Asta spune tot, nu?”
Când un profesor universitar trebuie să-și scotocească memoria ca să găsească un alt exemplu de concurs corect, începi să înțelegi ce reputație au angajările în sistem.
Iar partea cea mai savuroasă este că omul și-a dat singur seama ce spune ezitarea lui.
Vezi și
- Republica UMF. Când intră în Senat, profesorii de la Iași își lasă spiritul critic la garderobă.
- Republica UMF Iași. Când profesorul îți este și șef, și concurent
- Ești medic specialist? Nu e suficient. Spitalul caută „primar”
- Din sită a ieșit un singur candidat. La Cluj, postul e „neinvaziv”, dar fără bronhoscopie nu intri.
