Sfântul Ciprian al Cartaginei, episcop și martir al Bisericii creștine din secolul al III-lea, a trăit într-o vreme în care Imperiul Roman era sfâșiat de războaie, instabilitate politică și o epidemie atât de cumplită, încât istoria avea să-i păstreze numele. În jurul anului 253, când boala făcea ravagii la Cartagina, Ciprian scria De mortalitate, o lucrare despre suferință, moarte și felul în care oamenii se poartă unii cu alții atunci când frica le pune la încercare credința și omenia.
Epidemia a rămas cunoscută drept Ciuma lui Ciprian, deși nu știm nici astăzi ce microorganism a provocat-o. Termenul latin pestis desemna o molimă, fără să însemne obligatoriu infecția cu Yersinia pestis, bacteria responsabilă de ciuma propriu-zisă.
În capitolul 14, episcopul descrie manifestări clinice care impresionează chiar și un medic contemporan:
Quod adsiduo vomitu intestina quatiuntur.
„Că intestinele sunt zguduite de vărsături neîncetate.”
Quod oculi vi sanguinis inardescunt.
„Că ochii se înroșesc puternic din pricina afluxului de sânge.”
Quod quorundam vel pedes vel aliquae membrorum partes contagio morbidae putredinis amputantur.
„Că, la unii, picioarele sau anumite părți ale membrelor sunt distruse de răspândirea unei putrefacții provocate de boală.”
Ciprian amintește și tulburări digestive severe, leziuni ale gâtului, pierderea auzului, afectarea vederii și dificultăți de mers. Descrierea sugerează o boală sistemică gravă, dar nu permite stabilirea unui diagnostic cert.
Biograful său, Pontius, povestește că unii locuitori ai Cartaginei fugeau de cei bolnavi și își părăseau chiar apropiații, în vreme ce trupurile morților rămâneau uneori fără îngrijire. La Alexandria, Dionisie descria oameni care îi îngrijeau pe cei suferinzi și ajungeau să moară după ce se îmbolnăveau la rândul lor. Mărturiile aparțin unor contexte epidemice care nu pot fi atribuite cu certitudine aceluiași microorganism, dar dezvăluie cât de profund putea frica de contaminare să schimbe comportamentul unei comunități.
Ciprian surprinde această încercare într-o frază din capitolul 16:
Pestis ista et lues, quae horribilis et feralis videtur, explorat iustitiam singulorum et mentes humani generis examinat.
„Această molimă și această nenorocire epidemică, ce par îngrozitoare și aducătoare de moarte, pun la încercare dreptatea fiecăruia și cercetează sufletele oamenilor.”
Apoi enumeră câteva dintre lucrurile prin care se vede caracterul unui om:
An infirmis serviant sani.
„Dacă cei sănătoși îi îngrijesc pe cei bolnavi.”
An propinqui cognatos pie diligant.
„Dacă rudele își iubesc cu devotament apropiații.”
An deprecantes aegros non deserant medici.
„Dacă medicii nu îi părăsesc pe bolnavii care îi imploră.”
Nu avem aici un cod deontologic, dar găsim formulată limpede responsabilitatea celui care îngrijește, într-o epocă fără microbiologie, antibiotice sau mijloacele terapeutice ale medicinei moderne.
Spre sfârșitul aceluiași capitol, Ciprian scrie:
Exercitia sunt nobis ista, non funera.
„Pentru noi, acestea sunt încercări, nu înmormântări.”
Este o afirmație profund religioasă, prin care episcopul încearcă să dea un sens suferinței și morții. O putem înțelege în cadrul credinței sale, fără să o confundăm cu o explicație medicală a epidemiei.
Aproape optsprezece secole mai târziu, continuăm să cercetăm agentul patogen al Ciumei lui Ciprian, dar cuvintele episcopului despre îngrijirea celor suferinzi nu au nevoie de un diagnostic retrospectiv pentru a rămâne relevante.
Medicina a învățat să identifice și să trateze boli pe care oamenii Antichității nici măcar nu le puteau înțelege. Obligația de a nu abandona omul bolnav fusese însă formulată cu mult înaintea acestor descoperiri.
Bibliografie
- Cyprianus Carthaginiensis. De mortalitate. În: Hartel W, editor. S. Thasci Caecili Cypriani Opera Omnia. Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, vol. 3/1. Vindobonae: C. Geroldi Filium; 1868. p. 297–314. Text latin integral. https://cts.perseids.org/read/latinLit/stoa0104a/stoa008/opp-lat1
- Cyprianus Carthaginiensis. De mortalitate. În: Migne JP, editor. Patrologia Latina. Vol. 4. Paris; 1844. col. 583–602B. Text latin disponibil online. https://la.wikisource.org/wiki/De_mortalitate_(Cyprianus_Carthaginensis)
- Cyprian of Carthage. On the Mortality. În: Ante-Nicene Fathers. Vol. 5. Traducere engleză integrală. https://en.wikisource.org/wiki/Ante-Nicene_Fathers/Volume_V/Cyprian/The_Treatises_of_Cyprian/On_the_Mortality
- Pontius. The Life and Passion of Cyprian, cap. 9. Mărturie antică despre epidemia din Cartagina. Traducere engleză integrală. https://www.newadvent.org/fathers/0505.htm
- Eusebius of Caesarea. Ecclesiastical History. Cartea VII, cap. 22. Mărturia lui Dionisie al Alexandriei despre epidemie și îngrijirea bolnavilor. Traducere engleză integrală. https://www.newadvent.org/fathers/250107.htm
- Huebner SR. The “Plague of Cyprian”: A revised view of the origin and spread of a 3rd-c. CE pandemic. Journal of Roman Archaeology. 2021;34(1):151–174. https://doi.org/10.1017/S1047759421000349
Vezi și
Ciuma se tratează. Dar sistemul sanitar poate pierde cursa
Ciumă în Rusia (V). „Eu știu adevărul”. Kremlinul amenință presa
