În martie 2025, Ministerul Sănătății a păstrat mortalitatea intraspitalicească printre indicatorii după care sunt evaluați managerii spitalelor publice. Este, deci, o cifră suficient de importantă pentru ca statul să măsoare cu ea performanța celui care conduce un spital.
Câteva luni mai târziu, același Minister a stabilit ce trebuie să publice spitalele pentru transparență. Prin Ordinul nr. 1.117/2025 a cerut paturi, internări, durata spitalizării, transferuri, activitatea blocului operator, infecții asociate asistenței medicale, reinternări, consultații și satisfacția pacienților.
Mortalitatea lipsește din setul obligatoriu de indicatori de calitate publicați pentru cetățean.
Cu alte cuvinte, când Ministerul îl evaluează pe manager, vrea să știe câți pacienți mor. Când cetățeanul vrea să știe același lucru despre spital, statul nu mai consideră necesar să oblige spitalul să-i arate.
Și exact aici merită deschise rapoartele pe care unele spitale totuși le publică.
La Cluj se învață altă matematică
Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj consemnează 2.684 de decese pentru anul 2023. Când ajunge însă la indicatorul de mortalitate, din calcul dispar 1.327 de decese ATI, inclusiv extensia ATI și decese din Unitatea de Supraveghere și Tratament Avansat al pacienților Cardiaci Critici produse la mai puțin de 12 ore de la internare.
Din 2.684 rămân 1.357.
Cele 1.357 de decese sunt raportate la 75.619 de externați și rezultă o mortalitate de 1,79%. Dacă folosești toate cele 2.684 de decese consemnate de același spital și același număr de externați, rezultatul este 3,55%.
Diferența nu este o zecimală și nici o eroare de rotunjire. Sunt 1.327 de oameni care au murit în spital și care nu mai apar în calculul indicatorului.
Am căutat în reglementările pentru ATI și pentru unitățile destinate pacienților cardiaci critici temeiul național pentru această scădere și pentru pragul de 12 ore. În actele verificate până acum nu l-am găsit. În schimb, reglementarea unităților pentru pacienții cardiaci critici cere raportarea pacienților decedați și a mortalității intraspitalicești.
Cu un an înainte, același spital raporta 1.235 de decese la 74.693 de externați, adică 1,65%, fără să expună în document aceeași scădere pe care o vedem în 2023. Asta face imposibil de știut din raportul public dacă 1,65% și 1,79% au fost construite după aceeași regulă.
Și atunci la ce folosește o serie de procente dacă metodologia se vede doar când desfaci fiecare PDF bucată cu bucată?
În Gorj, Spitalul de Pneumoftiziologie Tudor Vladimirescu scrie pentru 2024 13 decese la 3.658 de externați, mortalitate 0,35%, și distribuie cele 13 decese inclusiv pe secții. Vezi câți au murit, vezi baza de calcul și refaci operația cu un calculator de telefon.
Așa ar trebui să arate o informație publică.
Statul român are deja datele. Sistemul DRG înregistrează decesul ca rezultat al spitalizării, ATI își urmărește mortalitatea, unitățile pentru pacienții cardiaci critici raportează mortalitatea, iar spitalele au structuri care analizează decesele intraspitalicești. Mortul există în evidențele spitalului, există în raportări și ajunge până în indicatorii de performanță ai managerului.
Dispare tocmai din obligația de transparență față de public.
Asta este partea scandaloasă a poveștii. Ministerul Sănătății nu trebuie convins că mortalitatea este relevantă, pentru că Ministerul însuși a decis în martie 2025 că este relevantă atunci când evaluează managerul. Trebuie doar întrebat de ce informația pe care o consideră importantă în relația cu managerul nu a considerat-o la fel de importantă în relația cu contribuabil.
Și nici nu este suficient să mai aruncăm o coloană cu procente într-un tabel.
Pentru fiecare spital public și pentru fiecare secție trebuie să apară numărul total al deceselor, numărul folosit la calcularea indicatorului de mortalitate, numărul deceselor excluse, motivul și temeiul excluderii, baza de calcul și rezultatul final. Aceeași structură, aceeași definiție și aceeași regulă în toată țara.
Pentru că altfel ajungem exact la situația pe care o vedem la Cluj: spitalul consemnează 2.684 de decese, indicatorul este calculat cu 1.357, iar cetățeanului îi rămâne sarcina să descopere singur unde s-au dus ceilalți 1.327 din matematica Ministerului.
Dacă mortalitatea este suficient de importantă ca să evaluezi cu ea managerul unui spital public, este suficient de importantă și ca să o arăți publicului. Cu toate cifrele, nu doar cu cele care dau bine.
Vezi și: Pacientul tăiat în două. România știe când ajunge ambulanța. După ușa spitalului începe alt stat
