Rectorul UMF „Carol Davila”, prof. univ. dr. Viorel Jinga, reacționează oficial în cazul situației de la Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare și al medicilor rezidenți care se pregătesc în bazele clinice ale Universității.
Redau câteva dintre afirmațiile sale, pentru că sunt importante:
„Niciun student, medic rezident sau cadru didactic nu trebuie să fie dezavantajat academic pentru că a semnalat, cu bună-credință, o problemă legată de pregătirea medicală sau de siguranța pacientului.”
„Când cineva semnalează o problemă într-un spital universitar, prima noastră preocupare nu ar trebui să fie persoana care a vorbit, ci problema semnalată.”
Universitatea precizează că are „o responsabilitate directă față de studenții și medicii rezidenți care se pregătesc în bazele sale clinice” și anunță că va solicita informații și clarificări privind componenta academică, iar dacă vor fi necesare măsuri aflate în competența sa, „le vom lua fără nici-o ezitare”.
Iar finalul punctului de vedere merită, de asemenea, reținut:
„Vreau ca rezidenții noștri să aibă curajul să vorbească atunci când consideră că există o problemă.”
„Același standard trebuie să ni-l aplicăm și nouă, celor care conducem instituții.”
Este o poziție publică importantă a rectorului Viorel Jinga și, de data aceasta, una care trebuie salutată.
Principiul a fost spus limpede. Acum urmează să vedem cum va fi aplicat în cazul concret al medicului rezident Dimitrie Chele.
Punct de Vedere Rector UMF „Carol Davila”
Am urmărit informațiile apărute în ultimele săptămâni în spațiul public în legătură cu situația de la Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare din București și consider că, în calitate de rector al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” se impune să precizez poziția mea.
În primul rând, trebuie să delimităm foarte clar responsabilitățile. Universitatea nu conduce Institutul și nu are atribuții de control asupra activității sale manageriale, asupra procedurilor de achiziție sau asupra modului în care sunt îndeplinite standardele administrative și de calitate. Aceste responsabilități aparțin Ministerului Sănătății și instituțiilor abilitate ale statului, iar ele trebuie exercitate pe baza documentelor, a controalelor și a faptelor constatate.
Universitatea are însă o responsabilitate directă față de studenții și medicii rezidenți care se pregătesc în bazele sale clinice. Iar această responsabilitate nu poate fi ignorată atunci când apar semnale privind condițiile în care se desfășoară pregătirea lor.
Un rezident trebuie să aibă întotdeauna libertatea de a pune întrebări. Trebuie să semnaleze oricând ceea ce consideră că nu funcționează corect. Este parte din formarea sa ca medic. În același timp, orice sesizare trebuie verificată, iar cei vizați trebuie ascultați înainte de a formula concluzii.
Nu este rolul meu și nici al Universității să stabilească, din relatările apărute în presă, cine are dreptate într-un conflict sau cine poartă o anumită responsabilitate. Acest lucru trebuie făcut de instituțiile competente.
Dar există un principiu asupra căruia, ca rector, nu am nicio ezitare: niciun student, medic rezident sau cadru didactic nu trebuie să fie dezavantajat academic pentru că a semnalat, cu bună-credință, o problemă legată de pregătirea medicală sau de siguranța pacientului.
În același timp, simplul fapt că o persoană formulează o sesizare nu înseamnă automat că toate afirmațiile sale sunt corecte. Ele trebuie verificate. La fel cum trebuie ascultate și explicațiile celor despre care se fac aceste afirmații.
Cred că aici trebuie să rămânem foarte simpli: când cineva semnalează o problemă într-un spital universitar, prima noastră preocupare nu ar trebui să fie persoana care a vorbit, ci problema semnalată.
Există? Cât este de gravă? Ce au constatat instituțiile care au făcut controalele? Ce s-a remediat și ce mai trebuie remediat?
Acestea sunt întrebările importante.
Din perspectiva UMF „Carol Davila”, mă preocupă în mod direct dacă situația existentă a afectat sau afectează pregătirea studenților și a medicilor rezidenți și dacă sunt asigurate condițiile necesare desfășurării corespunzătoare a activității universitare.
De aceea, Universitatea va solicita informațiile și clarificările necesare în ceea ce privește componenta academică și va urmări situația din această perspectivă. Dacă vor fi necesare măsuri care țin de competența noastră, le vom lua fără nici-o ezitare.
Nu cred că este cuvenit ca Universitatea să devină parte a unei dispute publice și nici nu doresc să pronunț verdicte înainte ca toate faptele să fie cunoscute.
Cred însă la fel de mult că prestigiul unei instituții medicale sau universitare nu este apărat negând problemele și nici încercând să evităm discuțiile despre ele.
Instituțiile serioase își verifică problemele, recunosc ceea ce trebuie recunoscut și corectează ceea ce trebuie corectat.
Am petrecut întreaga mea viață profesională în medicină și în Universitate și cred că una dintre obligațiile noastre față de generațiile tinere este să le învățăm nu numai medicină, ci și tot ceea ce înseamnă actul responsabilității.
Vreau ca rezidenții noștri să aibă curajul să vorbească atunci când consideră că există o problemă. Dar vreau, în egală măsură, să înțeleagă responsabilitatea pe care o presupune fiecare afirmație: să vorbească pe baza faptelor, cu bună-credință și cu respect pentru profesie și pentru colegi.
Același standard trebuie să ni-l aplicăm și nouă, celor care conducem instituții.
Funcțiile sunt vremelnice. Instituțiile rămân. Iar încrederea în ele se construiește greu și se păstrează prin transparență și prin capacitatea de a ne corecta atunci când este nevoie.
Dincolo de toate polemicile acestor zile, pentru mine lucrurile se reduc, în cele din urmă, la două responsabilități pe care nu avem voie să le pierdem din vedere: siguranța pacientului și formarea corectă a viitorilor medici.
Acestea trebuie să rămână mai importante decât orice conflict și decât orice persoană.
Prof. univ. dr. Viorel Jinga
Rector al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București
Ciprian Maxim 