Într-un sistem medical deja tensionat, unde pacienții cu afecțiuni oncologice contează pe experiența și calmul medicilor, procesul intentat de dr. Geanina Bandol la Institutul Regional de Oncologie Iași aduce în prim-plan întrebări incomode despre echitatea tratamentului profesional. Medic primar ORL cu experiență solidă în chirurgia oncologică de cap și gât, dr. Bandol a reclamat discriminare și discreditare profesională, cerând daune morale de 100.000 de euro. Instanța i-a dat câștig de cauză doar parțial.
Dr. Bandol lucrează la IRO Iași din 2012, iar din 2017 ocupă poziția de medic primar. Are o formare suplimentară internațională și implicare universitară. În 2023, după observații verbale ale conducerii privind durata operațiilor de parotidectomie și incidența infecțiilor postoperatorii, spitalul a aplicat măsuri restrictive care au vizat-o doar pe ea. S-a impus obligativitatea echipei operatorii cu doi specialiști și condiționarea programărilor pacienților.
Auditul intern al infecțiilor nosocomiale nu a stabilit o legătură directă cu activitatea sa, atribuind problemele mai ales procedurilor pre- și post-operatorii și igienei dispozitivelor. Totuși, restricțiile au rămas direcționate spre dr. Bandol, în timp ce alți medici cu timpi operatori mai scurți, dar rate de infecții mai ridicate, nu au fost supuși acelorași condiții.
Tribunalul Iași a anulat parțial aceste dispoziții, a cerut spitalului să asigure tratament egal cu al celorlalți medici primari ORL și i-a acordat daune morale de 2.000 de euro. Decizia a fost atacată cu apel de ambele părți la începutul lunii iunie 2026, dosarul fiind acum pe rolul Curții de Apel Iași (nr. 1077/99/2024).
Situația nu este singulară. Femeile reprezintă circa 70% din medicii din România, dar rămân mai puțin prezente în funcțiile de conducere și în anumite specialități chirurgicale. Cercetări din Statele Unite și Europa arată că doctorițele întâlnesc adesea hărțuire legată de gen, evaluări subiective și acces mai restrâns la cazuri dificile. În țară, sondajele medicilor indică rareori o discriminare declarată, însă structurile de putere și normele informale sugerează inegalități persistente.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ar trebui să intervină prompt în asemenea cazuri. Totuși, sesizările pe criteriul de gen sau vârstă în mediul spitalicesc sunt puține. Instituția răspunde mai ales la petiții sau la scandaluri vizibile, iar deciziile manageriale cu caracter clinic sunt deseori tratate ca aspecte interne, nu ca fapte de discriminare. Mulți medici evită să reclame de teamă că ar putea afecta propria carieră, preferând căile judecătorești. Resursele limitate și alte priorități ale CNCD contribuie la această discrepanță.
Limitarea nejustificată a unui medic competent într-un centru oncologic nu lovește doar cariera individuală, ci reduce și accesul pacienților la îngrijire de calitate. Pe fondul plecărilor masive de medici și al lipsei cronice de personal, astfel de incidente erodează încrederea și descurajează tinerele doctorițe să aleagă ramuri chirurgicale solicitante.
Cazul dr. Geanina Bandol, devenit public recent, poate deschide o discuție necesară și obligă la reflecție asupra modului în care se evaluează performanța medicală, asupra posibilelor prejudecăți de gen în managementul spitalelor și asupra echilibrului dintre siguranța pacienților și corectitudinea față de medici.
Autoritățile – de la Ministerul Sănătății la conducerile unităților sanitare – ar face bine să impună mai multă transparență, criterii clare de evaluare și măsuri concrete de egalitate de șanse. Altfel, procese ca acesta vor continua să semnaleze probleme profunde într-un sistem care are nevoie, mai mult ca oricând, de toți profesioniștii calificați.
