Am primit un mesaj lung și direct de la un rezident în anul al IV-lea de chirurgie generală, într-un spital de cronici din București.
Iată ce spune:
„Mediul e toxic și extrem de jegos. Oamenii sunt foarte falși, activitatea lor principală este pusul de bețe în roate altora și bârfa. Mentoratul? Zero barat. Nu suntem învățați nimic.”
În primii 3 ani a ținut doar farabeufuri și a completat hârtii.
Acum, în anul al IV-lea, intră în sală mai des, dar tot ca mână a doua:
„Real nu simt că fac mai mult decât să copiez ca o maimuță.”
Nu există nicio rotație echitabilă. Specialiștii și primarii au preferințe clare și intră în sală de obicei doar cu un singur rezident – de cele mai multe ori o fată tânără și atrăgătoare. Ceilalți rezidenți rămân pe dinafară să sprijine pereții și nu mai au timp să se formeze.
Când încearcă să ceară explicații, fie nu primește niciun răspuns, fie i se răspunde cu două vorbe aruncate „în sictir”. Recunoaște deschis că „furatul meseriei” se aplică 100% în domeniul lui.
Despre examenul de specialitate spune:
„Trec doar cei care au sclavagit suficient. Aici este sport olimpic să lingușești, se practică la nivel înalt. Rezidenții de an mare care sunt «preferați» sunt mai răi decât unii specialiști.”
Ajunge adesea să creadă că el este problema, dar apoi se răzgândește:
„Mereu când îmi vin gânduri de genul ăsta, mă gândesc de două ori. S-ar putea ca bunul simț și uitatul în oala mea și nu a altora non-stop să nu fie ceva greșit de fapt.”
Adaugă și o observație dură:
„Fiecare specialist, fiecare primar este produsul mediului toxic în care s-a format.”
Se gândește serios să plece în străinătate ca să se perfecționeze în timpul rezidențiatului. A analizat și varianta de a schimba specialitatea spre medicina de familie, unde ar avea mai multă autonomie. Totuși, recunoaște că îi place chirurgia, dar mediul actual îl face să se îndoiască dacă merită să continue.
Acesta este rezidențiatul românesc real din 2026. Nu lipsesc cazurile. Lipsește dorința reală de a forma. În locul mentoratului și al rotației echitabile, există favoritism flagrant, umilință, copiat, lingușit și o cultură în care loialitatea și aspectul fizic contează mult mai mult decât competența.
Când un rezident în anul al IV-lea ajunge să învețe chirurgie de pe YouTube, să țină farabeufuri timp de 3 ani și să vadă că la examen trec doar cei care „au sclavagit suficient”, sistemul nu mai are scuze.
Mesajul acestui tânăr nu este o excepție. Este ceea ce trăiesc zilnic sute de rezidenți. Și continuă să se întâmple pentru că așa e acceptat.
„Republica UMF” nu formează medici. Îi consumă.
