Pacienții români diagnosticați cu cancer așteaptă în medie peste 3 ani (1.110 zile) pentru a beneficia de tratamente oncologice inovatoare aprobate în Uniunea Europeană. În Germania, aceeași așteptare este de numai 158 de zile. România ocupă ultimul loc în UE la compensarea medicamentelor noi în oncologie.
Conform raportului EFPIA Patients W.A.I.T. 2025, din cele 168 de medicamente inovatoare aprobate la nivel european între 2021 și 2024, doar 28 erau compensate în România la începutul anului 2026. În domeniul oncologiei, situația este dramatică: țara noastră compensează doar 20% dintre medicamentele inovatoare, față de media europeană de 51%.
Aceasta înseamnă că zeci de mii de pacienți oncologici români sunt tratați cu molecule vechi de 5–10 ani, în timp ce în majoritatea țărilor europene se utilizează deja imunoterapii moderne, terapii țintite și tratamente radiofarmaceutice care pot prelungi supraviețuirea și calitatea vieții în mod semnificativ.
Cine poartă responsabilitatea reală?
Responsabilitatea principală aparține instituțiilor statului care gestionează acest domeniu de ani de zile:
- Ministerul Sănătății – pentru lipsa unei strategii naționale coerente privind accesul la inovație;
- Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) – pentru birocrație excesivă și gestionarea restrictivă a bugetului;
- Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDMR) – pentru proceduri lente și lipsa de transparență;
- Guvernul și Parlamentul – pentru alocarea insuficientă de fonduri și lipsa voinței politice reale.
Toate aceste instituții cunosc foarte bine datele, cunosc backlog-ul care crește constant (aproape 250 de indicații estimate până la sfârșitul lui 2026), dar nimeni nu răspunde pentru întârzierea care se traduce direct în vieți pierdute.
De ce nu se întâmplă nimic?
Pentru că în România responsabilitatea în sănătate se diluează între mai multe instituții, iar deciziile nepopulare legate de buget sunt amânate la infinit. Pacienții oncologici plătesc cu viața această indiferență instituțională.
Ce instituții ar trebui să se sesizeze urgent?
- Președinția României
- Parlamentul (prin comisii de anchetă)
- Curtea de Conturi
- Avocatul Poporului
- Procuratura (în cazurile de neglijență gravă în serviciul public).
Este inadmisibil ca în 2026, într-un stat membru UE, un pacient cu cancer să primească tratamente considerate depășite în majoritatea Europei.
Accesul întârziat la medicamentele oncologice inovatoare nu este o simplă problemă tehnică. Este o problemă morală și de management public grav. Este timpul ca autoritățile să treacă de la comunicate de presă la reforme structurale reale: fond dedicat inovației, proceduri accelerate pentru oncologie și boli grave, transparență totală și asumarea responsabilității.
Viața pacienților români cu cancer nu mai poate fi sacrificată pe altarul birocrației și al lipsei de curaj politic.
Vezi și: CNAS riscă să condamne pacienții oncologici la așteptări fatale prin formula sa matematică
Vezi și: Pe hârtie există, la farmacie nu
