Ministrul Sănătății s-a întâlnit cu reprezentanții medicilor rezidenți și a discutat, printre altele, despre plata gărzilor. Foarte bine, munca trebuie plătită, iar rezidenții nu sunt voluntarii spitalelor. Numai că eu aș fi mult mai interesat să aflu când are de gând ministerul să se ocupe și de motivul pentru care există rezidențiatul: pregătirea unor medici specialiști care, la sfârșitul celor cinci sau șase ani, să știe să își exercite profesia.
Una dintre cele mai frecvente nemulțumiri exprimate de rezidenți privește tocmai calitatea pregătirii. Sunt oameni care petrec luni întregi într-o secție fără să îi învețe cineva mare lucru, care ajung să cunoască mai bine circuitul documentelor decât procedurile specifice specialității și care trebuie să prindă meseria din mers, dacă au norocul să lucreze lângă un medic dispus să le arate ceva.
În specialitățile chirurgicale, situația poate deveni de-a dreptul absurdă. Poți să petreci ani într-un serviciu de chirurgie, să participi la sute de vizite și să completezi munți de documente, fără să dobândești experiența operatorie de care vei avea nevoie când vei deveni specialist. Să stai într-un bloc operator și să te uiți la alții cum operează nu înseamnă că ai învățat să operezi. Cineva trebuie să îți explice indicațiile, să îți arate tehnica, să îți corecteze greșelile și să îți permită să efectuezi progresiv manevrele pentru care te pregătești.
Pentru asta există coordonatori și îndrumători de rezidențiat, nu pentru a semna niște hârtii la sfârșitul stagiului.
Iar unii dintre acești formatori au găsit o soluție extraordinară pentru rezidenții care vor să învețe mai mult: îi sfătuiesc să plece în străinătate.
Păi, fraților, dacă ați ajuns să le spuneți propriilor rezidenți că trebuie să plece din România ca să învețe meseria pe care voi sunteți plătiți să îi învățați, măcar ocupați-vă să le organizați plecarea.
Universitățile noastre au acorduri de colaborare internațională, parteneriate academice și delegații care participă la congrese prin toată Europa. Rectorii și profesorii se fotografiază periodic alături de omologii lor occidentali, semnează protocoale și ne povestesc despre internaționalizarea învățământului medical. Ar fi interesant să aflăm câte dintre aceste relații se concretizează în stagii clinice accesibile rezidenților.
De ce să fie lăsat fiecare medic tânăr să caute singur un spital din Franța, Germania, Belgia sau Olanda, să trimită zeci de e-mailuri, să găsească un specialist dispus să îl primească și să își rezolve toate formalitățile? Universitățile ar putea negocia locuri de pregătire, ar putea stabili obiectivele practice ale stagiilor și ar putea organiza un circuit oficial, cu criterii transparente de selecție, recunoașterea pregătirii și sprijin pentru finanțarea mobilității.
Posibilitatea legală de a efectua stagii în străinătate există deja. Ceea ce lipsește este implicarea instituțională care să transforme această posibilitate într-o oportunitate accesibilă, fără ca fiecare rezident să fie obligat să se descurce pe cont propriu.
Firește, ar fi preferabil ca medicii să învețe meserie în spitalele românești. Nu putem finanța ani întregi clinici universitare și coordonatori de rezidențiat, pentru ca apoi să le explicăm tinerilor că pregătirea adevărată se face în altă țară. Stagiile externe ar trebui să completeze formarea, nu să compenseze sistematic ceea ce nu se face acasă.
Mai există însă o chestiune despre care conducerea universităților ar avea multe de explicat.
Articolul 37 din regulamentul rezidențiatului prevede evaluarea permanentă a calității pregătirii, inclusiv prin feedbackul rezidenților. Universitățile trebuie să monitorizeze progresul profesional, să identifice deficiențele și să transmită Ministerului Sănătății rapoarte privind problemele constatate și măsurile corective aplicate.
Foarte frumos. Unde sunt rezultatele?
Să prezinte fiecare universitate cum își evaluează rezidenții stagiile, ce deficiențe au fost semnalate și ce măsuri au fost luate. Câți coordonatori au fost verificați în urma reclamațiilor? Câte stagii au fost reorganizate? Câte clinici au pierdut dreptul de a primi rezidenți pentru că nu le asigurau pregătirea?
Dacă aceste mecanisme funcționează, rezultatele lor ar trebui să poată fi demonstrate. Iar dacă universitățile nu își îndeplinesc obligațiile, Ministerul Sănătății are datoria să intervină, nu să aștepte următoarea generație de medici nemulțumiți.
Nici măcar nu ar fi complicat să existe o platformă națională prin care rezidenții să evalueze fiecare stagiu efectuat. La final, ar putea consemna ce au învățat, ce proceduri au efectuat sub supraveghere, cât timp le-a acordat îndrumătorul și dacă obiectivele din curriculum au fost respectate. Evaluările ar trebui colectate într-un sistem care să le protejeze identitatea, să permită verificarea sesizărilor și să ofere autorităților informații comparabile despre calitatea pregătirii.
Există organizații care dezvoltă instrumente digitale pentru instituțiile publice, inclusiv gratuit. Ministerul nu trebuie neapărat să cheltuiască milioane pentru o asemenea platformă, dar trebuie să își asume administrarea ei, regulile de funcționare și utilizarea rezultatelor. Altfel, putem avea cea mai frumoasă aplicație din lume, iar profesorii să continue să își vadă liniștiți de treabă.
Și evaluările trebuie să aibă consecințe. Dacă într-o clinică rezidenții reclamă constant că nu sunt instruiți, că nu au acces la activitățile practice prevăzute în programă și că îndrumătorii nu se ocupă de ei, instituțiile responsabile trebuie să verifice situația. Deficiențele confirmate trebuie remediate, iar cele grave sau repetate pot justifica restrângerea ori suspendarea dreptului de a pregăti rezidenți, în condițiile regulamentului.
Cadrul legal prevede deja inclusiv posibilitatea suspendării dreptului unei unități de a pregăti rezidenți. Ministerul Sănătății are atribuții în acest proces. Așadar, cine verifică respectarea obligațiilor și câte măsuri au fost dispuse efectiv?
Pentru că este foarte comod să primești rezidenți an după an, să îi folosești pentru activitatea curentă a secției, să le semnezi stagiile și să nu te intereseze dacă au învățat ceva. Iar când îți spun că nu sunt pregătiți, să îi trimiți în străinătate, eventual cu o recomandare generoasă și cu urări de succes.
În tot acest timp, universitățile își păstrează prestigiul, coordonatorii își păstrează funcțiile, iar statul continuă să finanțeze un sistem fără să demonstreze că pregătirea oferită corespunde obiectivelor asumate.
La sfârșitul rezidențiatului apare și problema locurilor de muncă. După cinci sau șase ani de pregătire, unii medici descoperă că nu au acumulat experiența practică necesară pentru a lucra cu autonomie și că nici perspectivele de angajare nu sunt prea încurajatoare. România cheltuiește bani pentru formarea lor, dar nu reușește întotdeauna să le ofere nici pregătirea corespunzătoare, nici o perspectivă profesională.
Ministrul poate să mai organizeze întâlniri cu rezidenții și să le promită plata gărzilor. Este o revendicare legitimă, care trebuie rezolvată. Dar ar fi cazul să îi cheme la aceeași masă și pe rectorii universităților de medicină, pe coordonatorii de rezidențiat și pe responsabilii ministerului care ar trebui să verifice respectarea regulamentului.
Să vină fiecare cu rapoartele, evaluările și măsurile luate. Să explice ce au făcut pentru pregătirea medicilor tineri și de ce există rezidenți care ajung să caute în străinătate ceea ce ar fi trebuit să învețe în clinicile universitare românești.
Iar acolo unde se constată că obligațiile legale nu sunt respectate, să existe și consecințe pentru cei responsabili.
Că de rectori, profesori, coordonatori, comisii și direcții ministeriale nu ducem lipsă. Avem destui oameni care conduc, avizează, coordonează și controlează.
Ar fi timpul să vedem și cine răspunde pentru ceea ce nu se face.
Bibliografie
1. BURSA, 6 noiembrie 2026. „Alexandru Rogobete anunță plata gărzilor pentru toți medicii rezidenți și schimbarea unor comisii din Ministerul Sănătății.”
2. Mediafax, 6 noiembrie 2026. „Rogobete, despre medicii rezidenți: «Nu sunt anexa medicului primar și nici apendicul profesorului». Gărzile, plătite din anul I.”
3. Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării. Ordinul comun nr. 1.066/3.769/2025 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1.141/1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidențiat în specialitățile prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală. Articolele 2, 15 și 37 și anexa nr. 2, referitoare la curriculum, monitorizarea pregătirii, evaluarea calității și avizarea unităților de pregătire.
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/300092
4. Ministerul Sănătății și Ministerul Educației. Ordinul comun nr. 4.570/6.650/2024 pentru modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1.141/1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidențiat în specialitățile prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală.
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/288386
5. Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării. Ordinul nr. 1.066/3.769/2025 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1.141/1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidențiat în specialitățile prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, publicat în Monitorul Oficial nr. 396 din 5 mai 2025 — actul prin care au fost introduse și modificate prevederi privind evaluarea pregătirii și responsabilitățile instituțiilor.
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/297076
Notă: Sursele legislative stabilesc obligațiile de evaluare și mecanismele de control. Gradul lor efectiv de implementare trebuie documentat separat, prin rapoartele universităților și măsurile dispuse de Ministerul Sănătății.
Vezi și
Baronii și-au scos odraslele la catedră
Rezidențiatul după domiciliu. Cele 50 de locuri și drumul de la bursă la contract de muncă
Cooperativa „Munca în zadar” a UMF-urilor: românii plătesc, medicii își caută de lucru
Medicina de export, pe milioane de euro. Ce a găsit Curtea de Conturi a Franței la UMF Cluj.