În urma articolului privind suprapunerea aparentă dintre programul didactic al unui cadru universitar de la disciplina Fiziologie a UMF „Grigore T. Popa” Iași și programul de consultații din ambulatoriul Spitalului „Sf. Spiridon”, am discutat cu un profesor universitar care mi-a explicat cum funcționează, în practică, stabilirea programelor pentru cadrele didactice cu integrare clinică.
Explicațiile sale sunt importante deoarece arată că problema poate depăși cu mult situația unui singur profesor și poate privi întregul mecanism prin care universitățile și spitalele organizează, verifică și remunerează activitatea acestor cadre didactice.
La începutul anului, spitalul solicită fiecărui cadru didactic integrat clinic să își comunice programul de lucru. Profesorul consultă orarul universitar, identifică zilele și intervalele în care are cursuri sau lucrări practice și își stabilește activitatea medicală astfel încât cele două programe să nu se suprapună. Dacă marți are curs de la 7:30 la 9:10, poate trece în programul spitalului intervalul 10:00–13:00.
Până aici, mecanismul pare firesc. Numai că, la sfârșitul lunii februarie, începe semestrul al doilea, iar orarul universitar se schimbă. Programul transmis anterior spitalului poate să nu mai corespundă noilor obligații didactice. În octombrie, odată cu începerea unui nou an universitar, apare un alt orar, cu alte intervale și alte posibilități de suprapunere.
Profesorul mi-a explicat că actualizarea programului clinic poate fi omisă, recunoscând că inclusiv lui i s-a întâmplat să uite să anunțe schimbările. În asemenea situații, două programe oficiale pot ajunge să indice prezența aceluiași medic în locuri diferite, fără ca simpla neconcordanță să demonstreze că acesta a lipsit de la serviciu sau că a fost pontat nejustificat.
Dar observația cea mai importantă a profesorului a venit la finalul discuției:
„Pe de altă parte, poți să potrivești perfect cele două orare, fără nicio suprapunere, dar să îți bați joc de toate, nici la UMF, nici la spital…”
Această afirmație pune în discuție o problemă mult mai serioasă: posibilitatea ca un cadru didactic să aibă programe impecabil întocmite, aprobate și semnate, fără ca ele să reflecte neapărat activitatea efectiv desfășurată.
Cine verifică dacă profesorul care figurează în orarul universitar a susținut personal cursurile? Cine consemnează situațiile în care activitatea este preluată de un asistent universitar? Cine verifică dacă medicul integrat clinic s-a prezentat la spital, dacă a consultat pacienții sau dacă activitatea a fost efectuată de un alt medic, eventual de un rezident? Și, mai ales, pe baza căror documente sunt confirmate orele lucrate și autorizate plățile salariale?
În cazul semnalat la disciplina Fiziologie, profesorul cu care am discutat a făcut și o precizare referitoare la relațiile profesionale din colectiv: din informațiile sale, conf. univ. dr. Minela-Aida Mărănducă nu ar fi fost favorizată de prof. univ. dr. Ionela-Lăcrămioara Șerban, ci ar fi fost chiar omisă de la o oportunitate de promovare în trecut. Informația nu a putut fi verificată independent, dar o consemnez deoarece oferă o perspectivă diferită de cea prezentată în sesizarea inițială.
Dincolo de această situație individuală, explicațiile primite arată cât de necesară este verificarea modului în care funcționează integrarea clinică. Ministerul Sănătății și autoritățile competente în învățământul superior ar trebui să stabilească dacă există proceduri reale de actualizare a programelor, cine verifică prezența cadrelor didactice și cum sunt documentate înlocuirile, activitățile efectuate și drepturile salariale acordate.
Pentru că, într-un sistem în care fiecare instituție își verifică propriile hârtii, iar nimeni nu confruntă activitatea efectivă, poți avea două programe perfect compatibile și două salarii plătite la timp. Singurul lucru care rămâne de demonstrat este dacă munca pentru care s-au plătit acești bani a fost într-adevăr făcută.
