Un medic termină șase ani de facultate, promovează concursul de rezidențiat, lucrează încă cinci sau șase ani în spital, susține examenul de specialitate și obține dreptul de a profesa. După tot acest parcurs, se înscrie la un concurs pentru un post într-un spital public și află că a fost eliminat pentru că nu a depus diploma de bacalaureat.
La Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și TBC Osteoarticular Foișor din București, asemenea respingeri au fost consemnate oficial în septembrie 2026.
Spitalul scosese la concurs două posturi de medic specialist ortopedie-traumatologie în Secția III. S-au înscris 17 candidați. La 11 septembrie, când s-a publicat rezultatul selecției dosarelor, 12 erau deja respinși. Cinci medici primiseră dreptul să participe la proba scrisă.
Aproape trei sferturi dintre candidați fuseseră scoși din competiție înainte să răspundă la o singură întrebare de specialitate.
Am confruntat motivele respingerilor cu anunțul oficial publicat la 28 august și cu fișa postului. În zece dosare, eliminarea a fost motivată exclusiv prin lipsa diplomei de bacalaureat, a poliței de asigurare de malpraxis sau a ambelor documente. Într-un al unsprezecelea dosar, diploma de bacalaureat apare alături de alte acte lipsă.
Anunțul cerea diploma de licență, certificatul de medic specialist și documentele profesionale necesare înscrierii. Diploma de bacalaureat nu figura în lista actelor obligatorii.
Polița de malpraxis apărea în fișa postului, dar nu era enumerată separat printre documentele care trebuiau depuse la înscriere.
Cu alte cuvinte, candidații au fost judecați și după cerințe pe care lista oficială a documentelor nu le prezenta explicit.
Trei medici au contestat respingerea dosarelor. Toate cele trei contestații au fost respinse. Comisia a explicat că dosarele nu puteau fi completate după încheierea selecției.
O regulă administrativă aplicată cu maximă severitate, într-un concurs în care chiar documentele publicate de organizator lăsau loc unor asemenea eliminări.
Pe 21 septembrie, cei cinci candidați rămași au susținut proba scrisă. Unul a obținut 95,07 puncte, altul aproximativ 57,7. Ceilalți trei au primit 41,79; 32,15 și 48,40 puncte și au fost respinși.
Candidatul cu 48,40 puncte a contestat rezultatul. Îi lipseau 1,60 puncte pentru promovare. Comisia i-a reevaluat lucrarea și a menținut nota, invocând baremul de corectare.
După această etapă, din cei 17 medici înscriși mai rămăseseră doi. Exact câte posturi scosese spitalul la concurs.
Ambii au promovat ulterior probele clinice de ortopedie și traumatologie, potrivit centralizatoarelor publicate de Foișor.
Între timp, concursul își consumase aproape întreaga concurență. Doisprezece medici fuseseră eliminați la verificarea dosarelor, trei la proba scrisă, iar cei doi rămași continuau singuri pentru cele două posturi.
Ceea ce s-a întâmplat la Foișor merită privit dincolo de acest concurs. România cheltuiește bani publici pentru formarea medicilor, îi ține ani întregi în rezidențiat, le certifică pregătirea prin examene naționale și apoi le oferă un număr limitat de posturi în spitale. Când apare un asemenea post, procedura de ocupare ar trebui să permită o competiție profesională serioasă, cu reguli cunoscute de la început și criterii de evaluare transparente.
La Foișor, selecția administrativă a eliminat peste 70% dintre candidați. Printre motive s-a aflat diploma de bacalaureat, document pe care spitalul nu îl enumerase expres în anunțul de concurs.
Și aici apare absurditatea întregului mecanism. Statul a recunoscut diploma de licență în Medicină, a permis accesul la rezidențiat, a certificat specialitatea, iar un spital public a considerat insuficient dosarul unui asemenea medic pentru că lipsea dovada absolvirii liceului.
Într-o țară în care medicii tineri caută cu disperare posturi, iar spitalele reclamă lipsa personalului, concursurile ar trebui să selecteze profesioniștii cei mai bine pregătiți. La Foișor, cea mai mare selecție s-a făcut înaintea examenului, între coperțile dosarelor.
După unsprezece sau doisprezece ani de pregătire medicală, unii candidați au descoperit că diploma decisivă pentru intrarea în concurs era cea obținută la optsprezece ani.
Bibliografie documentară
- Spitalul Foișor – Anunțul concursului pentru două posturi de medic specialist ortopedie-traumatologie, 28 august 2026. Anunțul integral, PDF
- Spitalul Foișor – Fișa postului de medic specialist ortopedie-traumatologie, 28 august 2026. Fișa postului, PDF
- Spitalul Foișor – Centralizatorul selecției dosarelor, 11 septembrie 2026. Centralizatorul selecției, PDF
- Spitalul Foișor – Centralizatorul soluționării contestațiilor la selecția dosarelor, 14 septembrie 2026. Contestațiile la selecția dosarelor, PDF
- Spitalul Foișor – Centralizatorul rezultatelor probei scrise, 21 septembrie 2026. Rezultatele probei scrise, PDF
- Spitalul Foișor – Centralizatorul contestației la proba scrisă, 22 septembrie 2026. Contestația la proba scrisă, PDF
- Spitalul Foișor – Rezultatele probei clinice de ortopedie, 24 septembrie 2026. Centralizatorul probei clinice de ortopedie, PDF
- Spitalul Foișor – Rezultatele probei clinice de traumatologie, 28 septembrie 2026. Centralizatorul probei clinice de traumatologie, PDF
- Ministerul Sănătății – Ordinul nr. 166/2023, privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de medici în unitățile sanitare publice, cu modificările ulterioare. Ordinul nr. 166/2023 – Portalul Legislativ
- Spitalul Foișor – Arhiva oficială a concursurilor. Arhiva concursurilor
