Din când în când, România își amintește că nu are medici în provincie și începe bocetul național: tinerii sunt nerecunoscători, nu vor în orașele mici, fug la București, Cluj sau în străinătate, iar spitalele județene rămân fără oameni.
Poate ar trebui să terminăm cu ipocrizia și să ne uităm puțin și la spitale.
În iunie 2026, Spitalul Județean „Mavromati” Botoșani raporta 991 de posturi vacante, dintre care 51 de medic specialist și 254 de asistent medical. Un spital care strigă după personal.
Numai că acesta este același spital în care Direcția Națională Anticorupție a documentat ani întregi un mecanism în care accesul la anumite posturi nu se oprea întotdeauna la CV, examen și competență.
Potrivit procurorilor, presupusul „preț” pentru un post de asistent medical ar fi crescut de la aproximativ 8.000 de euro în 2019 la 10.000 în 2022 și 15.000 de euro în 2023, iar pentru alte posturi, de la îngrijitor și brancardier până la muncitor sau spălătoreasă, sumele ajungeau la mii de euro. DNA vorbește chiar despre „adaosul” intermediarilor, ca într-un lanț comercial în care marfa nu era carnea, benzina sau cimentul, ci locul de muncă într-un spital public.
Și nu vorbim numai despre asistente.
DNA a investigat inclusiv foloase oferite în legătură cu promovarea pe posturi de medic specialist.
Așadar, data viitoare când cineva întreabă indignat de ce nu se duc medicii în provincie, poate merită să-i arătăm Botoșaniul.
Iaca de ce.
Pentru că poți termina șase ani de facultate, poți face încă cinci sau șase ani de rezidențiat, poți lua examenul de specialist și apoi poți descoperi că simplul fapt că un spital are nevoie disperată de tine nu înseamnă neapărat că drumul până la postul public este și curat.
La Mavromati, dosarele Direcției Naționale Anticorupție descriu un mecanism mult mai sofisticat decât plicul băgat în buzunarul unui director. În diferitele ramuri ale anchetei apar posturi transformate astfel încât să corespundă studiilor persoanei dorite, condiții de concurs schimbate, transferuri facilitate, membri ai comisiilor care ar fi transmis subiectele înainte de examen și persoane care au plătit pentru angajare, transfer sau definitivare.
Într-unul dintre cazurile recunoscute acum chiar de fosta manageră Doina Caba, 4.000 de euro au fost dați pentru scoaterea la concurs a unui post de asistent medical debutant la Radiologie, Imagistică Medicală și CT, deși laboratorul era închis și nu dispunea de aparatura necesară funcționării normale. Cum persoana pentru care trebuia postul nu avea specializarea cerută, condiția respectivă a fost eliminată.
Asta este frumusețea sistemului.
Nu trebuia neapărat să găsești omul potrivit pentru post.
Puteai să faci postul potrivit pentru om.
Într-un alt caz, candidata favorizată ar fi primit subiectele înaintea examenului. În altul apare un colier din aur cu perle pentru scoaterea la concurs a unui post de psiholog stagiar și desemnarea persoanei dorite la conducerea comisiei. În alte ramuri ale anchetei apar bani pentru transferuri, definitivări și promovări.
Între timp, statul român continuă să organizeze conferințe, strategii și dezbateri despre misterioasa dispariție a personalului medical din provincie.
Misterul nu este chiar atât de mare.
Dacă ești un medic tânăr fără partid, fără unchi, fără șef de secție care să-ți fie naș, fără intermediar și fără disponibilitatea de a cumpăra ceea ce statul pretinde că îți oferă prin concurs, la un moment dat începi să te întrebi de ce dracu’ mai stai.
În Franța, Germania sau Belgia ești străin, trebuie să înveți limba și să-ți reconstruiești viața. Dar măcar nu pleci de acasă cu obligația morală de a demonstra că meriți un post care, în unele cazuri documentate în România, putea avea deja destinatarul stabilit.
Și aici trebuie făcută precizarea pe care realitatea o cere: Mavromati nu dovedește că toate spitalele din provincie vând posturi și nici că fiecare concurs din Botoșani a fost fraudat. Ar fi o minciună.
Dar nici nu mai putem pretinde că discutăm despre niște simple zvonuri de pe holurile spitalelor. Există recunoașteri ale vinovăției, condamnări definitive și un dosar în care procurorii au descris până și evoluția presupusului tarif al unor posturi.
Iar ironia este aproape perfectă.
În 2023, potrivit DNA, un post de asistent ajunsese să coste până la aproximativ 15.000 de euro. În 2026, același spital spune că îi lipsesc 254 de asistenți și 51 de medici specialiști.
Ați reușit performanța să transformați locul de muncă public într-o marfă, iar acum vă mirați că rafturile sunt goale.
Și tot medicii sunt certați că nu vor în provincie.
Poate că problema nu este numai că medicii nu vor să vină.
Poate că, înainte să-i chemăm înapoi, ar trebui să scoatem taraba din fața spitalului.
Vezi și: Ești medic specialist? Nu e suficient. Spitalul caută „primar”
