Siegfried Mureșan a pus sănătatea între prioritățile noului program de guvernare și a venit cu o listă care, citită repede, lasă impresia unei schimbări consistente: medicul de familie ar urma să devină primul punct de sprijin al pacientului, traseul prin sistem va fi digitalizat, banii pentru prevenție se vor dubla, spitalele vor fi finanțate în funcție de serviciile prestate, pacienții nu vor mai fi refuzați la analize pentru că s-au terminat fondurile la jumătatea lunii, iar spitalele vor cumpăra mai eficient prin consorții.
Privite însă lângă legislația adoptată în 2025 și reformele pregătite deja de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, multe dintre aceste promisiuni sunt mai degrabă continuarea unor lucruri aflate deja în lege sau în lucru decât începutul unei noi reforme a sănătății.
Medicina de familie este un exemplu simplu. Statul a modificat deja finanțarea astfel încât, în 2026, 75% din fondurile destinate medicinei de familie să fie acordate pentru serviciile efectiv prestate și numai 25% prin plata per capita, proporția urmând să ajungă din 2027 la 80% pentru servicii și 20% per capita. Ideea unui medic de familie mai implicat și plătit mai mult pentru ceea ce face efectiv nu apare, așadar, odată cu programul Mureșan.
Nici consorțiile spitalicești nu sunt o invenție a viitorului Guvern, pentru că Legea 163/2025 permite deja constituirea lor și prevede inclusiv achiziții comune de medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale. Ceea ce apare acum în program drept „achiziții eficiente prin consorții spitalicești” are deja baza legală necesară; noul Guvern trebuie să arate dacă poate transforma mecanismul din lege într-o practică suficient de extinsă încât să conteze.
Mai interesantă este promisiunea privind finanțarea spitalelor „pe servicii prestate”, mai ales pentru că Mureșan o leagă direct de situația absurdă în care pacientului i se spune la jumătatea lunii că nu mai sunt bani pentru analize. Numai că și aici CNAS ajunsese înaintea programului de guvernare: în 2026 anunțase deja trecerea către o finanțare mai strâns legată de activitatea reală și adresabilitatea spitalului, inclusiv intenția de a contracta cazuri rezolvate în locul paturilor.
În cazul analizelor, formularea lui Mureșan ascunde însă o diferență importantă. Analizele sunt deja plătite pe serviciu, problema fiind că furnizorul lucrează în interiorul unei valori contractate cu casa de asigurări, iar când aceasta este consumată apare cunoscutul „reveniți luna viitoare”. CNAS propusese deja ca, după primele 15 zile ale lunii, banii neutilizați de laboratoarele cu adresabilitate redusă să poată fi mutați către cele care și-au consumat fondurile, descriind mecanismul explicit drept o soluție intermediară „până la eliminarea plafoanelor”.
Aici programul Mureșan poate deveni cu adevărat interesant, dar numai dacă promisiunea merge mai departe decât proiectul CNAS. Dacă pacientul nu va mai fi refuzat pentru că furnizorul și-a epuizat valoarea contractată, iar investigațiile medical justificate vor fi decontate efectiv la nivelul realizat, dispariția plafoanelor ar reprezenta o schimbare importantă și imediat vizibilă pentru milioane de asigurați. Dacă însă banii vor fi doar mutați mai repede între laboratoare, plafonul nu dispare, ci este administrat ceva mai inteligent.
Cealaltă promisiune care poate aduce ceva nou este dublarea finanțării prevenției, numai că programul nu spune încă de la ce sumă pornește această dublare, ce cheltuieli intră în calcul și în ce buget va apărea diferența. Un procent de 100% sună spectaculos, dar fără baza de calcul nu știm încă dacă vorbim despre o schimbare bugetară majoră sau despre dublarea unui capitol care pornește de la foarte puțin.
În rest, Mureșan nu ascunde faptul că preia ștafeta, afirmând chiar că noul Executiv va construi pe bazele puse de Guvernul Bolojan. Tocmai de aceea, capitolul de sănătate trebuie citit mai degrabă ca o promisiune de continuare și accelerare a reformelor începute decât ca proiectarea unui sistem nou: medicina de familie are deja noua formulă de finanțare, consorțiile sunt deja în lege, schimbarea contractării spitalelor era deja pregătită de CNAS, iar digitalizarea traseului pacientului se află de ceva vreme în proiectele statului.
Din toată lista rămân, astfel, două lucruri pe care noul Guvern va trebui să le transforme rapid din formulări în cifre și acte: câți bani înseamnă concret dublarea finanțării pentru prevenție și dacă plafoanele care lasă pacienții fără analize la jumătatea lunii dispar cu adevărat.
Dacă acestea se întâmplă, Mureșan va putea spune că a dus reforma la alt nivel. Până atunci, cea mai mare parte a programului său de sănătate nu începe de la zero, ci de la lucruri pe care statul român le-a promis, legiferat sau început deja.
