Clujul construiește la Borhanci marele Spital Pediatric Monobloc, proiectul care ar trebui să scoată în sfârșit medicina pediatrică din risipirea ei prin clădiri vechi, să adune specialitățile într-un singur loc și să ofere copiilor condițiile pe care un centru medical universitar de asemenea anvergură ar fi trebuit să le aibă de mult. Se publică periodic fotografii de pe șantier, se anunță etapele lucrărilor, se vorbește despre fundații, structuri și termene, iar pe 8 septembrie Consiliul Județean Cluj ne-a informat din nou că lucrările „avansează în ritm susținut”.
La câțiva kilometri de șantierul viitorului există însă spitalul prezentului, iar prezentul Pediatriei I de pe strada Moților 66–68 încape în câteva fotografii pe care le-am primit zilele acestea și pe care cu greu le-ai asocia, dacă nu ai ști locul, cu unul dintre cele mai importante centre universitare ale României: pereți și tavane brăzdate de infiltrații, finisaje umflate și desprinse, tencuială degradată, pete întinse de umezeală și suprafețe cu aspect compatibil cu igrasia și dezvoltarea fungică.
Nu vorbim despre un spital periferic uitat de lume, ci despre o clinică universitară din Cluj-Napoca, bază de învățământ pentru studenții Facultății de Medicină a UMF „Iuliu Hațieganu”, care fac aici cursuri și stagii de pediatrie.
Nu este o clădire abandonată care așteaptă buldozerul și nici vreo anexă uitată într-o curte, ci Clinica Pediatrie I a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii, locul în care sunt internați și tratați copii și în care medicii, asistentele și părinții trebuie să trăiască zilnic cu diferența dintre medicina pe care Clujul spune că o construiește și infrastructura în care medicina se face efectiv astăzi.
Fotografiile ar fi putut rămâne încă o poveste românească despre igrasie, spitale vechi și eternul răspuns că nu sunt bani, numai că documentele instituțiilor fac situația mult mai greu de expediat cu o asemenea explicație.
În 2023, Direcția de Sănătate Publică Cluj consemna deja necesitatea unor reparații curente la Pediatrie I, inclusiv la nivelul băilor și al coloanei de canalizare, ceea ce arată că degradarea infrastructurii nu a apărut odată cu fotografiile pe care le vedem astăzi și nici nu era necunoscută administrației sanitare.
A urmat anul 2024, iar aici nu mai vorbim despre ceea ce reclama cineva din interior, ci despre ceea ce Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii a trecut în propriul raport de activitate: patru poziții distincte intitulate „Reparații curente Pediatrie 1”, în valoare de 74.460 de lei, 181.660 de lei, 19.800 de lei și 49.620 de lei, adică 325.540 de lei într-un singur an, bani raportați pentru lucrări la aceeași clinică ale cărei imagini le vedem astăzi.
În același raport, spitalul consemna că prelungirea valabilității autorizațiilor expirate în cursul anului fusese posibilă datorită „îndeplinirii cerințelor din planurile de conformare”, o formulare administrativă perfect respectabilă pe hârtie, dar care capătă o sonoritate cu totul diferită atunci când o citești privind un tavan ros de infiltrații într-un spital pentru copii.
Nu știm și nu vom pretinde că știm dacă pereții din fotografiile de astăzi sunt aceiași pereți asupra cărora s-a intervenit în 2024, pentru că documentele publice pe care le avem nu permit o asemenea identificare, dar nici nu trebuie să inventăm această legătură pentru ca succesiunea faptelor să fie suficient de grăitoare: autoritatea sanitară consemnează nevoia de reparații, spitalul raportează sute de mii de lei cheltuiți pentru reparații la Pediatrie I și anunță îndeplinirea planurilor de conformare, iar doi ani mai târziu administrația ajunge din nou să aloce o sumă considerabilă pentru reparații curente la aceeași clinică.
Pentru că pe 4 septembrie 2026, cu numai câteva zile înainte ca aceste fotografii să ajungă la mine, Consiliul Local Cluj-Napoca a votat o nouă alocare de 1.640.000 de lei pentru Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, dintre care 499.000 de lei sunt destinați explicit „Reparații curente Pediatrie I, str. Moților nr. 66–68”, iar alți 818.000 de lei merg către ATI Chirurgie și ATI Medicală de la aceeași adresă.
Cu alte cuvinte, 1,317 milioane din cei 1,64 milioane de lei aprobați acum, adică peste 80% din întreaga sumă, sunt direcționați către imobilul de pe Moților 66–68, ceea ce face destul de greu de susținut că discutăm despre câteva pete fără importanță într-o clădire care, în rest, nu mai are nevoie decât de o găleată de lavabilă.
Hotărârea nu precizează ce anume urmează să fie reparat din cei 499.000 de lei destinați Pediatriei I și ar fi incorect să transformăm această lipsă de informație într-o certitudine convenabilă, spunând că banii au fost aprobați tocmai pentru infiltrațiile surprinse în fotografii. Putem spune însă ceva mult mai simplu și imposibil de ascuns după limbaj administrativ: la doi ani după ce spitalul raporta 325.540 de lei pentru patru lucrări de reparații curente la Pediatrie I și anunța îndeplinirea cerințelor planurilor de conformare, administrația publică alocă din nou aproape jumătate de milion de lei pentru reparații curente la Pediatrie I.
Între cele două momente mai apare și anul 2025, când Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii a lansat o procedură de achiziție pentru lucrări de reparații curente împărțite în nouă loturi, cu o valoare estimată de peste 4,13 milioane de lei. Nu știm care dintre aceste loturi a privit Pediatrie I și nu voi lua valoarea întregii proceduri ca s-o lipesc de pereții din fotografii doar pentru a obține o cifră mai spectaculoasă, după cum nici nu voi aduna toate alocările, contractele și cheltuielile găsite în ani diferiți, riscând să număr de două ori aceiași bani.
Ceea ce rămâne după ce eliminăm orice asemenea exagerare este, de fapt, mai bizar decât exagerarea însăși, fiindcă avem în față o clinică pediatrică ce apare succesiv, de-a lungul anilor, în constatările autorității sanitare, în raportările de reparații ale propriului spital și în noile alocări de bani publici, în timp ce imaginile din septembrie 2026 ne arată că apa continuă să-și lase semnătura pe pereți și tavane.
Sursa care mi-a trimis fotografiile descrie și situații pe care imaginile acestea nu le pot demonstra singure, de la apă ajunsă în apropierea instalației electrice până la probleme ale liftului și temperaturi greu suportabile în saloane, iar tocmai pentru că ceea ce se vede este suficient de grav nu există niciun motiv să transformăm în certitudine ceea ce deocamdată reprezintă mărturia unei persoane care a lucrat acolo. Nici petele întunecate nu le voi boteza, dintr-o fotografie, drept o anumită specie de mucegai; este suficient să spunem ceea ce poate vedea oricine: există infiltrații extinse, umezeală, finisaje degradate și suprafețe cu aspect compatibil cu igrasia și dezvoltarea fungică într-un spațiu în care sunt tratați copii.
Mai interesant decât orice acuzație pe care am putea-o adăuga noi este calendarul pe care ni-l oferă chiar administrația clujeană, pentru că pe 4 septembrie Consiliul Local votează aproape jumătate de milion de lei pentru repararea Pediatriei I, iar pe 8 septembrie, numai patru zile mai târziu, Consiliul Județean anunță că lucrările la viitorul Spital Pediatric Monobloc din Borhanci înaintează în ritm susținut.
Și aici se întâlnesc, în aceeași săptămână, cele două fețe ale medicinei pediatrice din Cluj: într-o parte avem șantierul viitorului, investiția uriașă, comunicatele optimiste și promisiunea că toate aceste clădiri vechi vor deveni într-o bună zi trecut, iar în cealaltă parte avem copiii care nu se îmbolnăvesc după calendarul investițiilor publice și care trebuie tratați până atunci în clădirile existente.
Nimeni nu poate muta un copil internat astăzi într-o randare a spitalului din Borhanci și nimeni nu poate acoperi o infiltrație cu un comunicat despre procentul de execuție al viitorului monobloc.
Clujul are tot dreptul să fie mândru că ridică un spital pediatric nou și ar fi absurd să criticăm investiția tocmai pentru că vechile clădiri sunt într-o asemenea stare; imaginile de la Pediatrie I sunt, dimpotrivă, unul dintre cele mai bune argumente pentru construirea lui. Dar existența spitalului viitorului nu suspendă obligația elementară de a păstra decent și sigur spitalul prezentului, mai ales atunci când documentele arată că pentru acel prezent s-au făcut constatări, s-au raportat reparații, s-au îndeplinit planuri de conformare și se alocă acum, din nou, bani.
Poate că aceasta este fotografia cea mai exactă a sistemului nostru sanitar: suntem foarte buni la a inaugura viitorul înainte să existe și mult mai puțin spectaculoși când trebuie să întreținem prezentul în care sunt deja pacienții.
La Borhanci se ridică spitalul pediatric pe care Clujul îl așteaptă.
Pe Moților, până când va fi gata, copiii continuă să fie tratați în cel pe care Clujul îl are.
Iar tavanul nu știe că vine monoblocul.
Ciprian Maxim 