În 2026, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași a intrat în centrul uneia dintre cele mai dure serii de investigații jurnalistice despre mediul universitar medical românesc. Publicația ReporterIS a deschis serialul „Cupola UMF”, preluat sau citat ulterior de G4Media, EduPedu, PRESShub și alte publicații, în care sunt descrise rețele de familie, coautorat științific între rude, promovări universitare accelerate și suprapuneri între funcții academice, spitale publice și interese private.
Tema centrală a acestor materiale nu este faptul că, într-o universitate medicală, pot exista rude care aleg aceeași profesie. O asemenea situație poate apărea firesc în orice mediu profesional. Problema ridicată de presă este alta: acumularea unui număr mare de relații familiale în jurul acelorași centre de putere academică și administrativă, acolo unde se decid posturi, promovări, integrare clinică, acces la spitale, cercetare și prestigiu profesional.
Potrivit ReporterIS, miza reală a intrării în UMF Iași nu este salariul de început al unui asistent universitar. Miza este statutul universitar, care poate deschide accesul la integrare clinică în marile spitale ieșene. Într-un sistem în care posturile medicale bune sunt greu de obținut prin concurs deschis, calitatea de cadru didactic universitar poate deveni o poartă de intrare spre spitalele mari, spre secții importante și spre o carieră clinică mult mai avantajoasă.
Acesta este mecanismul pe care presa îl descrie ca pe o formă de feudalism academic: profesorii influenți își consolidează poziția, copiii sau rudele apropiate intră în universitate, apoi apar în articole științifice, își acumulează punctajul academic, promovează și ajung, la rândul lor, să ocupe poziții stabile în sistem. Astfel, universitatea nu mai funcționează doar ca instituție publică de educație și cercetare, ci ca un mecanism de reproducere a unor familii profesionale.
1. „Cupola UMF”: investigația care a deschis dosarul dinastiilor academice
Primul episod al seriei ReporterIS, preluat de PRESShub și G4Media, descrie un fenomen extins: părinți și copii, soți și soții, socri și nurori, profesori și rude apropiate care apar împreună în universitate și în producția științifică.
ReporterIS afirmă că a identificat zeci de familii din UMF Iași care semnează împreună studii științifice. Aceste articole contează decisiv în cariera academică, deoarece promovarea de la asistent universitar la șef de lucrări, conferențiar și profesor depinde în mare măsură de punctajul științific acumulat.
Formula descrisă de presă este simplă: tânărul cadru universitar are nevoie de articole; părintele, socrul, soacra sau colegii apropiați ai acestora au deja rețele academice, experiență și acces la cercetare; astfel apar lucrări semnate împreună, uneori în domenii care nu par să corespundă direct specializării clinice a tânărului promovat.
Această temă devine firul roșu al întregii investigații: nu doar angajarea rudelor, ci și fabricarea carierei academice prin coautorat, integrare instituțională și acces la rețelele deja existente.
2. Familia Profire: decan la Farmacie, fiică asistent universitar la Medicină
Unul dintre primele exemple prezentate de presă este familia Profire.
Lenuța Profire este decan al Facultății de Farmacie din cadrul UMF Iași, profesor universitar și cadru afiliat Departamentului de Chimie Farmaceutică. Fiica sa, Bianca-Ștefania Profire, apare în investigațiile de presă ca asistent universitar la Facultatea de Medicină, Departamentul de Medicină Internă, din 2021, și medic rezident cardiolog la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași.
Punctul sensibil semnalat de ReporterIS și PRESShub nu este doar relația de rudenie, ci natura producției științifice. Presa notează că Bianca-Ștefania Profire, deși activează în cardiologie și medicină internă, ar fi publicat articole în domenii precum ingineria chimică și știința polimerilor, adică zone apropiate de specializarea departamentului condus de mama sa.
Această situație devine relevantă în logica promovării academice: articolele științifice generează punctaj, punctajul permite avansarea, iar avansarea consolidează poziția universitară. Într-un sistem în care publicația științifică este moneda principală a promovării, coautoratul în familie poate funcționa ca un accelerator de carieră.
3. Familia rectorului Scripcariu: fiul rectorului și promovarea prin examen intern
Cel mai mediatizat caz este cel al familiei rectorului Viorel Scripcariu.
Potrivit ReporterIS, Dragoș-Viorel Scripcariu, fiul rectorului, a intrat în cariera universitară în 2016, la scurt timp după ce tatăl său devenise rector al UMF Iași. În acel moment, Dragoș Scripcariu era în anul al doilea de rezidențiat și a devenit asistent universitar. În 2022, după șase ani, a ajuns șef de lucrări. În sesiunea decembrie 2025 – februarie 2026, a fost promovat conferențiar universitar la catedra de Semiologie Chirurgicală.
Elementul central al scandalului este procedura folosită pentru ultima promovare. ReporterIS afirmă că, spre deosebire de concursurile deschise, unde pot candida persoane eligibile din orice universitate, examenul intern de promovare este rezervat cadrelor didactice titulare din interiorul instituției. Astfel, aria de competiție se restrânge radical.
Potrivit investigației ReporterIS, UMF Iași a folosit în 2026 acest mecanism al examenului intern, deși ani la rând preferase concursurile deschise. Presa a legat schimbarea de contextul legislativ creat de Legea 141/2025, numită în spațiul public „Legea Bolojan”, care a suspendat ocuparea prin concurs a unor posturi vacante în sectorul public. Ministerul Educației ar fi lăsat totuși o portiță pentru examenele de promovare acolo unde atribuțiile postului nu se regăsesc în altă structură organizatorică.
ReporterIS susține că UMF Iași s-a adaptat rapid la această posibilitate și a organizat examenul de promovare internă. În lista candidaților admiși apar, printre alții, Dragoș Scripcariu și Ovidiu Mitu.
Presa notează și explozia producției științifice a lui Dragoș Scripcariu în perioada imediat anterioară promovării. ReporterIS a scris că, dacă în intervalul 2015–2023 media anuală ar fi fost de aproximativ 6,6 articole, în 2024 și 2025 numărul articolelor la care acesta apare coautor ar fi crescut semnificativ. Jurnaliștii au interpretat această creștere ca parte a unei „goane după punctaj” necesare promovării.
În același dosar de presă apare și nora rectorului, Ioana Sadyie/Scripcariu, despre care publicațiile locale au scris că a devenit asistent universitar la obstetrică-ginecologie și că a fost integrată profesional în zona spitalicească ieșeană. Alte articole de presă au legat numele ei de un episod controversat de la Maternitatea „Cuza Vodă”, dar acest episod aparține unui plan distinct față de analiza promovărilor academice.
4. Ovidiu Mitu: promovare universitară și dosar penal mediatizat
Cazul Ovidiu Mitu este unul dintre cele mai sensibile, pentru că intersectează două teme: promovarea academică și acuzațiile penale.
Dezvăluirea.ro a scris că Ovidiu Mitu, fiul profesorului Florin Mitu, a fost promovat conferențiar la UMF Iași, în contextul aceleiași proceduri în care a fost promovat și Dragoș Scripcariu. ReporterIS îl listează printre candidații admiși la examenul de promovare internă din februarie 2026.
Presa locală a susținut că promovarea lui Ovidiu Mitu ar fi fost sprijinită de relații academice din zona cardiologiei ieșene. Dezvăluirea.ro a relatat că Florin Mitu ar fi fost ajutat de profesori influenți pentru a crea contextul promovării fiului său, inclusiv prin relații profesionale cu Irina Costache și Antoniu Petriș.
Separat, Ovidiu Mitu a devenit subiect de presă națională după ce procurorii DNA l-au trimis în judecată pentru luare de mită, într-un dosar în care presa a relatat că ar fi primit sume de bani de la pacienți. Această componentă penală nu demonstrează, în sine, ceva despre legalitatea promovării universitare. Dar, ca imagine publică, suprapunerea dintre promovarea academică și acuzațiile de corupție a întărit percepția că mecanismele de selecție ale UMF Iași trebuie examinate mult mai atent.
Cazul Mitu devine astfel un exemplu al fragilității reputaționale a universității: când o promovare academică controversată este urmată de un dosar penal mediatizat, instituția nu mai poate pretinde că discuția este doar despre performanță profesională individuală.
5. Familia Covic: cercetare, nefrologie, dializă și afaceri private
Un alt capitol important al investigațiilor privește familia Covic.
Adrian Covic, prorector responsabil cu cercetarea, este una dintre cele mai puternice figuri ale UMF Iași și ale nefrologiei ieșene. Presa l-a descris ca pe un personaj aflat la intersecția dintre universitate, cercetare, spitale publice și afaceri private în domeniul dializei.
G4Media, preluând ReporterIS, a scris că Adrian Covic semnează frecvent lucrări științifice alături de fiicele sale, Andreea și Maria, ambele integrate în sistemul UMF sau în cercetare. În logica investigației, acest caz ilustrează perfect modelul „cercetării în familie”: părintele cu poziție academică majoră și copiii integrați în producția științifică relevantă pentru avansarea universitară.
ReporterIS a publicat și materiale separate despre ceea ce a numit „Imperiul Covic” sau „Baronul dializei”, descriind dezvoltarea afacerilor private din zona dializei și nefrologiei. Presa a susținut că familia Covic ar controla o parte importantă a pieței dializei din Iași și că există suprapuneri între influența profesională, cea academică și interesele private.
Acest caz nu este doar despre o familie universitară. Este despre o întrebare mai largă: ce se întâmplă când un cadru universitar foarte influent se află simultan în poziții academice, clinice, de cercetare și în proximitatea unor afaceri medicale private dependente de bani publici și contracte cu sistemul de sănătate?
6. Camelia Bogdănici și nora sa: coautorat academic și candidatură universitară
Camelia-Margareta Bogdănici, prorector UMF Iași, apare într-un alt dosar de presă, publicat de Dezvăluirea.ro.
Publicația a scris că nora sa, Corina-Georgiana Bogdănici, ar fi fost propulsată spre un post de asistent universitar în cadrul Facultății de Medicină. Elementul central invocat de presă este faptul că lucrările științifice ale nurorii ar fi fost semnate împreună cu soacra.
Cazul este important pentru că repetă modelul deja observat în alte situații: o rudă apropiată a unui cadru universitar influent intră în circuitul academic, iar producția științifică necesară promovării este realizată în colaborare directă cu membrul senior al familiei.
În zona oftalmologiei, apar surse publice care confirmă existența unor lucrări sau comunicări în care numele Cameliei Margareta Bogdănici și al Corinei Georgiana Bogdănici figurează împreună, alături de alți autori. Acest lucru nu este, în sine, o abatere. Dar, într-un context instituțional în care mai multe familii urmează același model, presa îl interpretează ca parte a unei probleme sistemice.
7. Familia Kantor și administrația universității: soți în poziții-cheie
În cazul familiei Kantor, discuția se mută din zona didactică în zona administrativă.
ReporterIS și PRESShub au relatat că patru femei din conducerea administrativă a UMF Iași și-ar fi adus soții în universitate. Printre numele menționate apare Cristina Kantor, directoarea Direcției Resurse Umane. Soțul ei, Csaba Kantor, a ajuns director al Centrului de Simulare.
Potrivit investigației preluate de PRESShub, condițiile concursului pentru această poziție ar fi fost modificate după publicarea inițială a anunțului. Presa a prezentat cazul ca pe un exemplu de arhitectură administrativă în care resursele umane, concursurile și funcțiile de conducere ajung să fie gestionate în interiorul unor relații de familie.
Acest caz este deosebit de sensibil pentru că Direcția Resurse Umane este tocmai structura care administrează procedurile de angajare și promovare. Dacă în zona academică discuția poate fi dusă spre merit științific și tradiție profesională, în zona administrativă problema devine mai directă: cine controlează accesul la posturi și cine beneficiază de acest control?
8. Volovăț, Scripcariu și Victoria Hospital: universitate, privat și relații de cumetrie
Unul dintre cele mai ample episoade ReporterIS privește familia Volovăț și relația UMF Iași cu Victoria Hospital.
ReporterIS a scris despre relațiile de cumetrie dintre familia Volovăț și familia rectorului Scripcariu și despre modul în care acestea s-ar fi suprapus cu dezvoltarea relației dintre UMF și spitalul privat Victoria Hospital. Publicația a susținut că acest parteneriat ar fi avut implicații financiare, academice și instituționale importante.
În centrul acestui episod se află întrebarea dacă o universitate publică poate dezvolta relații privilegiate cu un spital privat aflat în proximitatea unor persoane conectate la conducerea instituției. Statutul de spital clinic universitar este important nu doar simbolic, ci și practic: el poate aduce prestigiu, acces la studenți, rezidenți, cadre didactice, cercetare, colaborări și vizibilitate.
ReporterIS a descris acest caz drept „mama tuturor pilelor”, sugerând că aici nu mai este vorba doar despre un post sau o promovare, ci despre o rețea mai largă în care relațiile personale, pozițiile academice și interesele private se pot alimenta reciproc.
9. Integrarea clinică: miza nevăzută a statutului universitar
Unul dintre cele mai importante elemente ale investigației este conceptul de integrare clinică.
Pentru publicul larg, un post de asistent universitar poate părea modest. Dar în medicina universitară, statutul academic poate funcționa ca o cheie de acces către spitalele mari. ReporterIS și EduPedu au explicat că, odată intrați în UMF, tinerii din aceste familii pot primi ulterior integrare clinică în spitalele ieșene.
Asta schimbă complet perspectiva asupra fenomenului. Nu mai vorbim doar despre universitate, ci despre controlul accesului la spitalele publice importante din Iași.
Pentru un medic tânăr fără familie universitară, drumul spre un post clinic bun este dificil, competitiv și adesea blocat. Pentru cineva integrat în UMF, traseul poate deveni mai previzibil: asistent universitar, doctorat, articole, integrare clinică, avansare academică, consolidare în spital.
Aceasta este una dintre cele mai grave acuzații de sistem formulate de presă: că UMF nu produce doar cadre didactice, ci distribuie accesul la cariere medicale privilegiate.
10. Coautoratul științific ca mecanism de avansare
În toate aceste cazuri revine aceeași temă: articolele științifice.
În medicina universitară, promovarea depinde de criterii academice, iar publicațiile au valoare de punctaj. În teorie, aceasta este o formă de meritocrație: publici, contribui la cunoaștere, avansezi. În practică, presa susține că sistemul poate fi deturnat prin rețele de coautorat.
Dacă un tânăr cadru universitar apare ca autor sau coautor în articole coordonate de părinți, socri, profesori apropiați ai familiei sau colegi din aceeași rețea, el acumulează punctaj mai rapid decât un medic fără asemenea acces.
Cazurile Profire, Scripcariu, Covic și Bogdănici sunt prezentate de presă exact în această cheie: nu ca simple coincidențe familiale, ci ca exemple ale unui sistem în care producția științifică devine o resursă internă, distribuită în interiorul unor cercuri de influență.
11. Reacția UMF Iași
Conducerea UMF Iași a respins interpretarea potrivit căreia simpla existență a unor rude în aceeași universitate ar demonstra favoritism sau abatere etică.
În punctul de vedere transmis către EduPedu, universitatea a susținut că alegerea aceleiași profesii de către membri ai aceleiași familii este o realitate întâlnită în multe domenii academice și profesionale. UMF Iași a mai transmis că procedurile se desfășoară pe baza cadrului legal, a metodologiilor și regulamentelor proprii, iar concursurile și promovările sunt publice și transparente.
Universitatea a subliniat și faptul că, în cazurile menționate, nu ar fi existat contestații sau acțiuni în instanță din partea unor contracandidați.
Această reacție este importantă, dar nu epuizează problema. Absența contestațiilor nu înseamnă automat absența unei probleme de sistem. Într-un mediu ierarhic, dominat de profesori cu putere mare asupra carierelor tinerilor medici, puțini contracandidați își asumă riscul de a contesta public o procedură controlată de conducerea universității.
12. Problema reală: legalitate formală sau meritocrație reală?
Toate aceste cazuri ridică o întrebare mai importantă decât simpla legalitate formală.
Poate o procedură să fie acoperită de acte, regulamente și metodologii, dar să producă în mod repetat același rezultat: consolidarea unor familii deja puternice?
Poate o universitate publică să invoce autonomia universitară atunci când în interiorul ei se formează rețele familiale care controlează accesul la carieră academică, integrare clinică și poziții administrative?
Poate fi meritocratic un sistem în care copiii profesorilor publică alături de părinți, devin asistenți în timpul rezidențiatului, promovează rapid și ajung în spitalele mari, în timp ce tinerii fără conexiuni rămân în afara circuitului?
Aceste întrebări nu pot fi anulate prin formula „nu există hotărâri judecătorești”. Presa nu a descris doar dosare penale. A descris o cultură instituțională.
13. Concluzie: UMF Iași, între universitate publică și republică de familie
Din materialele publicate până acum, imaginea care se conturează este aceea a unei universități în care granița dintre carieră academică, familie, spital public și interes privat devine tot mai greu de trasat.
Cazurile Scripcariu, Profire, Covic, Bogdănici, Kantor, Volovăț și Mitu nu sunt identice. Unele privesc promovări universitare. Altele, coautorat științific. Altele, funcții administrative. Altele, relații cu spitale private. Altele, suprapunerea dintre carieră academică și dosare penale.
Dar împreună formează un tablou coerent: acela al unei instituții publice în care puterea pare să se transmită pe linii de rudenie, afinitate, colaborare și protecție reciprocă.
Pentru o universitate medicală, miza este uriașă. Nu este vorba doar despre carierele unor profesori sau despre orgolii academice. Este vorba despre cine formează viitorii medici, cine ajunge în spitalele mari, cine controlează cercetarea, cine are acces la resurse și cine este împins în afara sistemului.
O universitate medicală publică nu poate funcționa ca o moșie transmisă din generație în generație. Ea trebuie să fie un spațiu al competenței, al competiției reale, al transparenței și al meritului.
Dacă presa are dreptate în descrierea mecanismelor de la UMF Iași, atunci problema nu mai este una locală. Este o problemă a întregului sistem universitar medical românesc.
Bibliografie
- ReporterIS, „CUPOLA UMF. Mama-decan la Farmacie, fiica-asistent universitar, împreună semnează articole științifice”.
- PRESShub, „Cupola UMF (ep. 1)”.
- G4Media, anchetă despre dinastiile academice de la UMF Iași.
- EduPedu, „Anchetă ReporterIS: Dinastiile de la UMF Iași”.
- EduPedu, reacția conducerii UMF Iași.
- ReporterIS, „Fiul rectorului Scripcariu a ajuns conferențiar prin examen intern”.
- PRESShub, preluarea despre promovarea lui Dragoș Scripcariu.
- Dezvăluirea.ro, „UMF Iași, moșia lui Scripcariu”.
- ReporterIS, „Prințișorul UMF”.
- ReporterIS, „Țara clanurilor: patru femei din conducerea universității și-au angajat soții la UMF”.
- PRESShub, preluarea despre soții angajați la UMF Iași.
- ReporterIS, „Mama tuturor pilelor”, relația UMF–Victoria Hospital.
- 7Iași, „Arcadia acuză UMF”.
- ReporterIS, „Imperiul Covic”.
- ReporterIS, „Baronul dializei”.
- Dezvăluirea.ro, despre Camelia Bogdănici și nora sa.
- Documente și volume UMF / RAO Iași 2025, lucrări semnate de Camelia Margareta Bogdănici și Corina Georgiana Bogdănici.
- Dezvăluirea.ro, despre Ovidiu Mitu, promovare și dosar de luare de mită.
- PRESShub, „Gardă cu final tragic”, Maternitatea Cuza Vodă.
Vezi și: Republica UMF – Moșia feudală care devorează medicina românească
Vezi și: Republica UMF
