Reforma reală trebuie să înceapă la sursă!
În plină dezbatere națională privind exodul medicilor și propunerea premierului Ilie Bolojan de a introduce o obligație temporară de lucru sau rambursarea parțială a investiției publice pentru absolvenții finanțați de la buget, universitățile de medicină și farmacie au publicat propunerile de cifre de școlarizare pentru admiterea 2026-2027. Datele arată că, pe liniile în limba română, volumele se mențin la niveluri foarte ridicate, practic neschimbate față de anii anteriori.
Aceste cifre sunt aprobate intern de universități exact în perioada în care se discută intens despre locul 3 mondial ocupat de România la exodul medicilor și despre necesitatea de a corela formarea cu nevoile reale ale sistemului sanitar. Universitățile continuă să opereze după logica finanțării per student: volume mai mari înseamnă norme didactice suplimentare, bugete instituționale mai consistente și o influență mai mare.
Consecința este clară: se produc anual mii de absolvenți de medicină și medicină dentară pe banii contribuabililor, însă sistemul sanitar public nu reușește să integreze decât o parte limitată dintre ei în posturi stabile, predictibile și alocate transparent. Mulți tineri medici rămân dependenți de contracte de gărzi precare sau aleg să plece în străinătate imediat după specializare.
Propunerea premierului Bolojan și limitele ei
În luna februarie 2026, premierul Ilie Bolojan a avansat ideea ca absolvenții finanțați de la buget și cei care au parcurs rezidențiat plătit de stat să lucreze minimum 2–5 ani în România, altfel să ramburseze parțial investiția publică (estimată între 80.000 și 120.000 euro per specialist). Propunerea a primit susținere din partea rectorilor UMF Cluj-Napoca și UMF Târgu Mureș, dar a fost respinsă de Colegiul Medicilor din România, care a invocat dificultățile juridice legate de libera circulație în UE.
Deși logica fiscală a măsurii este rezonabilă – contribuabilul nu poate finanța la nesfârșit exportul de medici –, propunerea rămâne incompletă atâta timp cât nu este însoțită de reforme structurale la intrarea în sistem. Fără o dimensionare riguroasă a cifrei de școlarizare în funcție de capacitatea reală de absorbție a spitalelor, orice obligație de rămânere riscă să devină o constrângere artificială.
Problemele sistemice persistente:
- Decalaj major între numărul de absolvenți și posturile disponibile în condiții decente.
- Concursuri adesea lipsite de transparență reală.
- Cumul de funcții și utilizarea postului public ca rampă pentru activitatea privată.
- Lipsa evaluării obiective a performanței medicale la nivelul unităților sanitare.
Atât timp cât universitățile mențin cifre de școlarizare ridicate, fără o corelare obligatorie și transparentă cu nevoile efective ale rețelei spitalicești, exodul va continua să reprezinte o soluție rațională pentru o parte importantă a tinerilor medici.
Reforma reală trebuie să înceapă la sursă: dimensionarea realistă a locurilor de la universități, crearea de posturi meritocratice suficiente și implementarea unui management responsabil în spitale. Fără aceste măsuri, România va continua să formeze medici de calitate excelentă, dar pentru alte sisteme sanitare.
Contribuabilii și pacienții români merită un sistem coerent, care să alinieze formarea profesională cu nevoile reale ale țării.
Vezi și: Bolojan spune că România produce prea mulți medici. Guvernul său a aprobat tot 5.600 de locuri la rezidențiat; Domnule Bolojan, nu lipsa medicilor este problema. Ci felul în care statul își irosește propria investiție.
