Fraza a fost rostită pe holul secției de la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor” – Medicala 3 din Cluj-Napoca – imediat după ce chirurgul și-a retras mâna din pantalonii tinerei medic-rezidente.
Potrivit rechizitoriului, chirurgul a chemat-o pe rezidentă în cabinet. După ce ea s-a așezat, el a început să o atingă insistent în zona intimă, peste pantaloni. Tânăra s-a ridicat brusc, a strigat „Nu!” și a încercat să iasă. Nu a ajuns departe.
Pe hol, medicul a ajuns-o din urmă, a imobilizat-o cu forța lângă perete, a tras de hainele ei, i-a coborât pantalonii și și-a introdus mâna sub lenjerie, atingându-i direct organul genital. Abia după ce și-a retras mâna a rostit acele cuvinte degradante.
Victima a opus rezistență fizică și verbală, a fugit și a povestit imediat unei colege ce i se întâmplase.
În mesajele ulterioare, ea descrie fără echivoc trauma: se simțea umilită, hărțuită, profund traumatizată. Anxietatea a cuprins-o complet. A început să evite orice contact cu coordonatorul, iar spitalul – un loc de formare de elită – s-a transformat într-un spațiu al fricii constante. Soluția a fost transferul la un spital din București.
Procurorii au reținut trei acte distincte de agresiune sexuală, conform art. 219 Cod penal: atingeri repetate, imobilizare fizică și presiuni verbale cu conotație sexuală explicită, toate comise în timpul programului de lucru, într-un raport clar de subordonare ierarhică.
Chirurgul neagă ferm acuzațiile și invocă un posibil consens.
Dincolo de inculpat, cazul expune însă o realitate crudă a medicinei rezidențiale românești: o ierarhie asimetrică în care coordonatorul controlează evaluarea, accesul la proceduri și viitorul profesional al rezidentului. Într-un astfel de sistem, refuzul are costuri reale, iar „consimțământul” devine o iluzie periculoasă.
De ce un astfel de comportament a putut escalada în plină zi, pe holurile unui institut de referință? Câte alte cazuri similare rămân încă îngropate în tăcere, protejate de aceeași cultură a dependenței și a fricii.
Prezumția de nevinovăție rămâne valabilă până la o hotărâre judecătorească definitivă.
