Universitățile de Medicină și Farmacie funcționează, oficial, în baza legii. În practică, apar situații în care legea este reinterpretată până la limită.
Cazul tranziției de la Chirurgie stomatologică și maxilo-facială (SMF), domeniul medicină dentară, către Chirurgie orală și maxilo-facială (OMF), domeniul medicină, ridică o problemă serioasă de legalitate.
Faptele
Există un traseu repetat:
- absolvent de medicină dentară, apoi rezidențiat SMF, cinci ani, program full-time;
- în paralel, facultatea de medicină, din anul III;
- simultan, activitate de rezident, student, doctorand, uneori asistent universitar.
După finalizarea studiilor de medicină, aceleași persoane intră în rezidențiat OMF și li se echivalează toate modulele din rezidențiatul SMF.
Prima problemă: suprapunerea imposibilă
Două programe full-time: rezidențiat, cu prezență clinică zilnică, și facultate de medicină, cu stagii clinice obligatorii.
Nu există normă legală care să permită această suprapunere.
Contractul de rezidențiat impune dedicare integrală. Facultatea impune prezență clinică efectivă.
Validarea simultană a ambelor ridică problema unei aplicări selective a regulilor.
A doua problemă: echivalarea între domenii diferite
SMF și OMF sunt specialități din domenii diferite, cu condiții diferite de acces.
OMF impune dublă licență, medicină și medicină dentară, la momentul intrării. SMF cere doar licența în medicină dentară.
Întrebarea juridică esențială
În baza cărei norme se echivalează module între două domenii diferite? În baza cărei norme se transferă formare din medicină dentară în medicină generală?
Nu există ordin de ministru explicit, cadru normativ de conversie sau reglementare de echivalare inter-domenii.
În absența unui temei legal clar, astfel de echivalări pot intra în sfera excesului de putere administrativă: exercitarea atribuțiilor dincolo de limitele stabilite de lege. Pot genera acte administrative anulabile, pentru că încalcă normele superioare, creează tratament diferențiat și depășesc competența autorității emitente.
Principiul încălcat
Echivalarea presupune identitate sau echivalență juridică reală.
Aici avem medicină dentară și medicină generală. Nu sunt același lucru.
Prin urmare, nu contează dacă se echivalează 100% sau 50%. Lipsa temeiului legal face discutabilă însăși operațiunea de echivalare.
Dublul standard
Două trasee duc la același titlu.
Primul, traseul complet: dublă licență și rezidențiat OMF integral.
Al doilea, traseul echivalat: SMF, medicină în paralel, echivalare ulterioară.
Rezultatul este identic. Parcursul nu este.
Consecințe: afectarea principiului egalității de tratament, incertitudine asupra competenței formate, vulnerabilitate juridică a titlurilor acordate.
Nu discutăm despre excepții izolate.
Discutăm despre practici care, în absența unui temei normativ clar, pot fi calificate ca depășire a cadrului legal, aplicare selectivă a regulilor și emitere de acte administrative contestabile.
Un sistem de formare medicală nu poate funcționa pe interpretări flexibile ale legii.
Pentru că, în momentul în care regulile devin negociabile, iar echivalările depășesc cadrul normativ, nu mai vorbim despre autonomie universitară.
Vorbim despre limitele legalității.
Vezi și: Republica UMF: cinci ani pe banii românilor pentru o specialitate care își caută competențele prin tribunale; Republica UMF
