În 2021, România a ajuns în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o situație care arată cât de ușor poate administrația să împartă pe hârtie un om care, biologic, rămâne unul singur. Un salariat putea avea mai multe contracte individuale de muncă la același angajator, iar timpul de muncă și repausul puteau fi privite separat pentru fiecare contract.
Curtea a pus capăt acestei ficțiuni în cauza C-585/19, Academia de Studii Economice din București: atunci când mai multe contracte sunt încheiate cu același angajator, repausul zilnic se calculează pentru toate contractele luate împreună. O oră în care omul muncește în baza contractului nr. 2 nu poate deveni, prin contabilitate, oră de repaus pentru contractul nr. 1.
Pentru spitale, regula lovește exact în arhitectura gărzilor. Medicul poate avea un contract pentru activitatea curentă și alt contract pentru gărzile suplimentare cu același spital. Contractele pot avea regimuri și plăți diferite, dar orele se adună pe același om. Dacă lucrează dimineața și continuă noaptea în gardă, schimbarea contractului nu îi resetează ceasul.
Hotărârea Curții privea însă contractele cu același angajator. Iar aici începe plaga pe care România n-a tratat-o.
În 2023, Comisia Europeană a inventariat felul în care statele aplică Directiva europeană privind timpul de lucru și a consemnat explicit că România aplică limitele per lucrător atunci când acesta are mai multe contracte cu același angajator, dar per contract atunci când lucrează pentru angajatori diferiți. Comisia Europeană arăta totodată că limitele timpului de muncă ar trebui aplicate, pe cât posibil, per lucrător și susținute de mecanisme adecvate de monitorizare și control.
În spitale, diferența poate însemna o noapte de somn.
Un medic termină garda la Spitalul A la ora 7:00 și începe activitatea la Spitalul B la ora 8:00. Contractele nu se suprapun. Spitalul A are pontajul său, Spitalul B îl are pe al lui, iar ambele pot fi completate impecabil. Numai medicul dintre ele a rămas cu o oră.
Trei ani după observația Comisiei, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a deschis exact regulamentul care prevede timpul de muncă și gărzile medicilor. Pe 21 aprilie 2026 a semnat Ordinul nr. 1.077/2026, publicat în Monitorul Oficial pe 23 aprilie.
Ordinul chiar schimbă lucruri importante. Graficul lunar este construit la nivelul secției, trece prin directorul medical și ajunge la manager pentru aprobare. Gărzile pot fi continue sau împărțite în intervale succesive, dar organizarea trebuie să respecte durata maximă a timpului de muncă. Același medic nu poate efectua două gărzi consecutive, iar orele efectiv prestate în gardă trebuie înscrise atât în condica de prezență pentru gărzi, cât și în pontaj.
Sunt reguli bune. Rogobete obligă spitalul să lase urme: cine a fost de gardă, câte ore a lucrat, cine a construit programul, cine l-a avizat și cine l-a aprobat.
Numai că Ordinul se oprește la poarta spitalului.
Spitalul A își vede medicul cât timp lucrează pentru A. Spitalul B îl vede cât timp lucrează pentru B. Din Ordinul nr. 1.077/2026 nu rezultă mecanismul prin care orele efectiv lucrate la cei doi angajatori sunt puse automat una după alta, pe același CNP, iar sistemul ridică steagul roșu atunci când între ele nu mai încape repausul.
România are REGES-ONLINE și poate vedea raporturile de muncă. Dar registrul contractelor și pontajul real sunt două lucruri diferite. Codul muncii obligă fiecare angajator să țină evidența zilnică a orelor efectiv lucrate, cu ora începerii și ora terminării programului. Acele ore rămân însă în evidențele angajatorilor.
Iar repausul după gardă nu este vreo noutate adusă de Rogobete. Regulamentul prevedea deja că medicul care își desfășoară activitatea curentă și o continuă cu gardă beneficiază, în condițiile stabilite acolo, de 24 de ore de repaus. În 2016, Ministerul Sănătății a recunoscut inclusiv situația spitalelor atât de lipsite de medici încât trimiterea acasă a celui care ieșea din gardă putea lăsa descoperită activitatea de dimineață și a introdus o derogare specială.
I-a pus însă termen: 1 aprilie 2017.
Cu alte cuvinte, deficitul de medici fusese recunoscut oficial încă de acum aproape zece ani drept motivul pentru care spitalele puteau ajunge să nu acorde repausul. Statul a acceptat temporar soluția, apoi a lăsat derogarea să expire. În 2026, când Rogobete a modificat din nou regulamentul, lipsa medicilor nu mai era o surpriză, iar observația Comisiei Europene despre contractele multiple era publică de trei ani.
Nici încălcarea repausului nu este ipotetică.
Camera de Conturi Iași a găsit la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași medici care, după activitatea curentă continuată cu gardă, nu beneficiau de cele 24 de ore de repaus prevăzute de regulament. Auditorii au consemnat programare necorespunzătoare, monitorizare insuficientă și deficiențe ale controlului intern.
Acolo a trebuit să vină Curtea de Conturi și să pună documentele unele lângă altele.
Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale, poate controla timpul de muncă, repausul și evidența orelor, iar spitalele trebuie să pună pontajele la dispoziția inspectorilor. În interiorul spitalului există șef de secție, director medical și manager. Avem, așadar, destui oameni care pot verifica după ce deschid documentele.
Ce lipsește este controlul care nu așteaptă să vină cineva cu mapa sub braț: același CNP apare cu contract la două sau trei spitale, orele efectiv lucrate sunt adunate, iar sistemul semnalează că omul a trecut dintr-un program în următorul fără repaus.
Și avem unde să verificăm cum funcționează sistemul în realitate.
În decembrie 2025, pe linia de gardă de Medicină Internă de la Spitalul de Recuperare Borșa, dr. Oana Maria Andreica apare în 14 gărzi, iar dr. Ileana Dincă în alte 14. Două doctorițe acoperă 28 dintre cele 31 de gărzi ale lunii, adică 90,3%.
Acum vrem pontajele.
Punem lângă fiecare gardă activitatea curentă dinainte, ora ieșirii din gardă și următoarea intrare la serviciu. Dacă există contract pentru activitatea curentă și contract separat pentru gărzi cu același spital, orele se adună, așa cum a stabilit Curtea de Justiție. Dacă există și contracte cu alte spitale, punem și acele ore pe aceeași axă.
Avem CNP. Avem REGES. Avem grafice, condici și pontaje. Avem șefi de secție, directori medicali, manageri, inspectorate teritoriale de muncă, Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății.
În 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a obligat România să privească împreună contractele aceluiași om atunci când angajatorul este același. În 2023, Comisia Europeană consemna că, atunci când angajatorii sunt diferiți, România continua să socotească timpul per contract. În 2026, Rogobete a rescris regulile gărzilor, dar a lăsat neatinsă tocmai ruptura dintre două spitale.
Un medic poate avea trei contracte, trei pontaje și trei angajatori. Ziua lui are tot 24 de ore.
Statul îi numără contractele. Cine îi numără orele?
