În România un medicament poate exista administrativ fără să existe terapeutic, iar această diferență, invizibilă în rapoarte și în ordine de preț, se face simțită abia atunci când un pacient oncologic încearcă să ridice tratamentul de care depinde schema lui și descoperă că nu se află nicăieri, deși pe hârtie totul pare în regulă.
În august 2026 o pacientă oncologică a spus public că lomustina de care are nevoie nu se găsește în țară de cel puțin un an și că a fost nevoită să o cumpere din străinătate, uneori la aproximativ o mie de euro cutia, în timp ce președintele CNAS afirma că în ultimul an și jumătate nu au existat discontinuități pentru medicamentele oncologice și că, după verificări făcute împreună cu Ministerul Sănătății, stocurile sunt în regulă, iar premierul admitea existența unor sincope pentru tratamente speciale, dar le plasa la scara câtorva zile. Contradicția pare absolută, însă documentele o fac mai interesantă decât orice dispută de declarații, pentru că arată cum același sistem poate consemna cantități, prețuri și operatori fără să garanteze că medicamentul ajunge efectiv la pacient.
În decembrie 2024 un act oficial consemna șaptezeci de cutii de CECENU, lomustină, prin Trident Pharma, în aprilie 2025 apar o sută șaizeci și șapte de cutii de LOMOOTHER, tot lomustină, în listele de compensare din iulie 2025 figurau ambele prezentări, în martie 2026 Ordinul Ministerului Sănătății nr. 589 consemna șaptesprezece cutii de CECENU 40 mg prin Unifarm pe autorizație pentru nevoi speciale, iar în august 2026 Ordinul nr. 1086 consemnează același CECENU 40 mg, tot prin Unifarm, în cantitate de o sută douăzeci de cutii, cu un preț maximal cu amănuntul de 2.289,55 lei. Aceste cifre nu formează o serie temporală a stocului național, ci cantități consemnate în acte diferite, pentru produse comerciale, operatori și contexte administrative diferite, și nu demonstrează câte cutii se aflau fizic în depozit la o anumită dată, dar tocmai de aceea sunt relevante, pentru că arată că statul a scris, a autorizat, a prețuit, a schimbat cantități și operatori, făcând pe hârtie aproape tot ce trebuie făcut ca medicamentul să existe, în timp ce o pacientă spune că de luni întregi îl cumpără din Germania.
Nu mai e de ajuns să aflăm dacă lomustina figurează undeva, ci contează câte cutii fizice se aflau la o dată precisă în depozitele din România, unde se aflau, câte erau deja alocate, câte solicitări sau prescripții rămăseseră neacoperite și în câte zile un pacient cu indicație validă putea intra efectiv în posesia tratamentului, date pe care niciun ordin de preț, nicio listă CNAS și nicio autorizație pentru nevoi speciale nu le furnizează, deși toate aceste documente spun câte cutii au fost înscrise, la ce preț, prin cine pot fi aduse și până când e valabil prețul, fără să spună unde e cutia pacientului și când o primește.
Un medicament poate exista simultan în nomenclator, în listă de compensare, într-un ordin de preț, într-un contract și chiar într-un stoc raportat, fără ca farmacia să îl poată elibera în ziua în care medicul îl prescrie, iar ambele realități pot fi adevărate în același timp, însă pentru sistemul sanitar singura care contează clinic este a doua, cea în care pacientul pleacă acasă cu tratamentul, nu cu o explicație despre stocuri sau autorizații. Formula potrivit căreia nu au existat discontinuități devine, în acest context, extraordinar de categorică, mai ales într-un lanț fragmentat între Ministerul Sănătății, ANMDMR, Unifarm, distribuitori, spitale și farmacii, unde CNAS finanțează, dar nu deține depozitul național și nu livrează cutia, astfel că atunci când fiecare instituție poate răspunde că responsabilitatea aparține alteia, pacientului îi rămâne un singur rezultat măsurabil: a primit sau nu a primit medicamentul.
Aici intervine și numărul mic de pacienți, nu ca justificare a abandonului, căci premierul a spus, dimpotrivă, că mecanismele trebuie să funcționeze și pentru cei puțini, ci ca diagnostic structural, pentru că un medicament folosit de sute de mii de oameni beneficiază de piață, rulaj și presiune comercială, pe când pentru câteva sute sau câteva mii toate acestea pot deveni fragile, iar la nivel european vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare și diferențele de atractivitate dintre piețe au devenit deja obiect de intervenție legislativă, inclusiv prin Critical Medicines Act, tocmai pentru că în asemenea cazuri statul are nevoie de anticipare, de stocuri de rezervă și de trasabilitate reală, nu doar de acte.
Prețul face legătura: oficial, o cutie de CECENU 40 mg are un preț maximal cu amănuntul de aproximativ 2.300 de lei, în timp ce pacienta vorbește despre circa 1.000 euro când o comandă din Germania, și deși nu e neapărat o contradicție de cifre, ci sunt circuite diferite, tocmai aici se vede costul real al penuriei, căci atunci când medicamentul lipsește din circuitul public, pacientul preia pe cont propriu costul financiar, logistic și psihologic, iar statul poate continua să raporteze că medicamentul există, în timp ce bolnavul plătește diferența. Cine are contacte și, până la un punct, resurse poate căuta soluții în afara granițelor, însă un alt pacient poate să nu aibă niciuna dintre ele, iar absența lui din spațiul public nu înseamnă că a apărut pe raft.
România nu duce lipsă de instrumente, de la autorizații pentru nevoi speciale și Unifarm până la liste, ordine de preț și cantități succesive pe hârtie, și tocmai de aceea persistența indisponibilității reclamate este mai greu de explicat, nu mai ușor, pentru că dacă piesele există, trebuie aflat unde se rupe lanțul dintre autorizație și eliberare. Nu e nevoie să demonstrăm că cineva a decis cine merită tratament, ci este suficient să observăm că sistemul măsoară existența administrativă a medicamentului, nu accesul clinic al pacientului, și că în acest interval o pacientă oncologică spune că de un an își cumpără din străinătate un citostatic fără de care schema ei nu funcționează.
Cât timp statul va continua să măsoare existența pe hârtie, nu accesul real, rapoartele vor spune că medicamentele există, iar pacienții vor continua să le cumpere din Germania.
