Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași nu mai este o instituție de învățământ superior. A devenit o ‘cosa nostra’ bine administrată, în care rudenia, cumetria și loialitatea personală reprezintă pașaportul unic spre posturi, resurse publice și promovări accelerate. Anchetele publicate succesiv de Reporter de Iași și Dezvăluirea.ro în primăvara anului 2026 au ridicat, cu documente și surse interne, cortina peste un sistem cinic și eficient, care transformă banii contribuabililor în beneficii pentru cercuri închise.
Don Scripcariu își promovează fiul Dragoș la gradul de conferențiar printr-un examen intern adaptat, iar nora Ioana Sadiye avansează rapid în structurile oncologice. Nașul copiilor săi, dr. Constantin Volovăț, își plasează copiii pe funcții universitare, iar clinica sa privată de nișă – Victoria Hospital – primește statut de bază clinică universitară, rezidenți plătiți de stat și acces preferențial, în timp ce un spital multidisciplinar mult mai mare, Arcadia, este exclus prin modificarea oportună a metodologiei de concurs. Șefa Resurse Umane, Cristina Kantor, își instalează soțul Csaba Kantor la conducerea Centrului de Simulare după ajustarea condițiilor de concurs, iar alte cupluri administrative urmează același model profitabil.
În paralel, nora prof. dr. Egidia Miftode obține un rezidențiat în cardiologie marcat de absențe sistematice tolerate de întreaga clinică, îl întrerupe imediat după expunerea publică și participă, totuși, la un congres internațional de cardiologie fără aviz clar. Meritocrația a fost înlocuită de genealogie.
Acest feudalism academic nu este o simplă abatere de la reguli. El încalcă flagrant spiritul și litera Codului-cadru de etică și deontologie universitară (HG 305/2024, art. 17 și 20) și a Legii învățământului superior nr. 199/2023. Resursele publice – salarii, granturi, fonduri europene, acces la rezidenți – curg preferențial către rețelele personale, iar tinerii medici talentați, fără „nume bun”, rămân blocați în afara sistemului sau pleacă din țară. Calitatea formării medicale se erodează, iar pacienții români plătesc prețul final prin competență medicală facultativă.
Conducerea UMF Iași răspunde cu un cinism elegant: simpla rudenie nu este ilegală. Este adevărat. Dar când rudenia devine criteriu dominant de selecție, când concursurile sunt modificate la comandă, când absențele sunt tolerate doar pentru „ai noștri” și când clinicile private ale cumetrilor primesc ce li se refuză unităților mai performante, nu mai vorbim de coincidențe. Vorbim de capturarea unei instituții publice.
Este intolerabil ca, în plină criză de personal medical calificat și cu mortalitate prevenibilă record în Europa, o universitate de medicină să funcționeze ca o afacere de familie. Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, Agenția Națională de Integritate și CNATDCU nu mai pot invoca ignoranța. Este necesară o intervenție fermă, imediată și transparentă: audit independent complet, verificarea tuturor promovărilor și parteneriatelor din ultimii cinci ani, anularea procedurilor viciate și concursuri naționale reale, cu supraveghere externă.
Medicina românească nu aparține niciunei caste. Ea aparține pacienților și societății care o finanțează. Dacă „Republica UMF” va continua să funcționeze ca moșie feudală, nu doar Iașiul va pierde. Va pierde întregul sistem medical românesc, deja fragilizat.
Timpul toleranței elegante a expirat. Este momentul responsabilității.
